Constanţa BUZEA

numai o dată
la urmă de tot
trupul și sufletul se recunosc
și sînt împreună vorbindu-și

milostiv sufletul îi spune trupului
iată-ne împreună
ca două trupuri îndrăgostite
și ceea ce spune el este adevăr adevărat

trupul se-ncîntă și crede
rostind la rîndu-i
iată-ne împreună
ca două suflete îndrăgostite
dar ceea ce spune el e trufie
și deșertăciune

celălalt plînge încet
înainte de a se înfrigura
și a se ridica la cer
dar păream însuflețit de sufletul meu
și păream împreună fiind
trup viu prin trup viu trecînd
înmirersmat și cald ca și mine era
și uite ce duhoare sînt
și fără nici o apă în apropiere