A fost adolescenta…

„Voi pleca într-o zi pe inserate

părăsindu-mi cărţile florile

puţinele obiecte

confidente-n obscuritatea

singurătăţii mele

voi pleca şi nimeni nu va şti

vreodată

că dintre iubirile mele măsluite sau adevărate

una singura a fost mereu

smirnă şi smochină cântecelor mele

voi pleca într-o zi pe înserate

şi nimeni nu va şti vreodată că singură mea nemasluita iubire

a fost adolescenta cu părul împletit în două ape

de mâna mea aduse pe sănii ei

modelaţi din miezuri de lumină

de fapt întreagă ei alcătuire

era arhitectură de lumina nimeni nimeni nu va şti vreodată.”(Petre Stoica)