Viaţa mea

Viaţa mi se încadrează într-un curent, unul grozav de puternic, produs între pântecul mamei (neînchis vreodată, cu adevărat, în urma mea) buzele femeii mele (veşnic întredeschise a sărut), groapa tatei (într-un colţ unde iarba creşte cuminte) şi braţele deschise ale copiilor mei viitori şi ai fratelui meu. În curentul ăsta se încadrează şi răceşte, aparent fără şanse de vindecare, viaţa mea.(Gabriel Berceanu)