jump to navigation

Caragiale 26 Iulie 2012

Posted by Innocentius in de-ale culturii.
trackback

Iata ce scria I.L. Caragiale dupa ce, plecand din tara, se exileaza la Berlin< “M-am exilat si atata tot. Aerul aici imi prieste, sunt multumit cu ai mei si nu am ce cauta acolo, unde LINGUSIREA SI HOTIA sunt virtuti, iar munca si talentul vicii demne de compatimit. Multe am invatat de cand traiesc in mijlocul Europei civilizate – unde e dreptate la tribunale fiindca este si pe strada – si intre toate una mai ales, ca omul trebuie sa spuna europeneste, nu greco-tiganeste, ceea ce crede”.

Gasindu-si linistea cugetului, Caragiale radiografiaza lumea natiunii lui in raport cu lumea Europei civilizate de parca s-ar afla si astazi printre noi. Iata cum caracteriza dramaturgul lumea pe care o surprinsese in opera-i literara< “Intr-o tara ca a noastra, unde cand afirmi ceva nu ti se cer si dovezi, unde spiritul public nu are niciun element serios de control mai ales asupra luptelor ivite pe taramul stiintei de stat, reaua credinta este de multe ori o buna temelie pentru cladirea unei frumoase reputatiuni. Ca sa treci cel mai curat n-ai decat sa ponegresti cu ori fara drept pe altii, ca sa te creaza lumea om cinstit si de treaba, n-ai decat sa ocarasti si sa osandesti in vileag purtarea altora, chiar daca dansii au o buna purtare si mai ales in cazul acesta. Daca vrei sa inseli lumea, a zis un filosof, inseal-o gros ca subtire nu se prinde. E mult numai pana sa-ti faci o reputatie frumoasa, si in urma poti fara griji sa savarsesti insuti pacatele de care osandeai odata pe altii buni nevinovati”.

De asemenea, in cateva propozitii, Caragiale caracteriza lumea romaneasca ramasa pana azi impietrita in “proiect”< “Noi romanii suntem o lume in care, daca nu se face ori nu se gandeste prea mult, ne putem mandri ca cel putin se discuta foarte mult”.

In final punctam spusele lui Caragiale despre liderii politici pe care nu-i aveau romanii atunci si nu-i au nici acum< “Eu nu cer de la orator sa ma lumineze – ii pretind sa ma-ncalzeasca. Oratorul trebuie sa vina la tribuna ca un leu, si cand o striga odata Fratilor! sa ma faca pe mine, fratele lui, sa sar din loc. El n-are nevoie sa spuna nimic de la tribuna> dar trebuie sa ma-nfierbante, sa ma asude, sa nu-mi dea pas sa mai judec, sa ma uimeasca, sa ma clatine fara sa ma lase sa rasuflu> sa-mi dea creierul de peretii capului prin salturi enorme de propozitii, chiar ilogice, chiar absurde, stupide daca e nevoie, numai sa fie calde si spontane, pana m-o nauci, pana m-o face sa scrasnesc din dinti si sa strig ca un turbat< Sus poporul! Iata ce inteleg eu prin orator. S-a pierdut astazi, din nenorocire, aceasta zicala mare< Jos reactiunea! Jos ciocoii! Sus libertatea, egalitatea si fraternitatea! Sus boborul! Si la glasul amicilor boborului, boborul ridicand reteveiul, simbolul suveranitatii sale, izbucnire, la adresa vampirilor care-i sugeau sudoarea si sangele, in imprecatiuni nationale de se cutremura catapeteasma circului…!!!”.

Anunțuri

Comentarii»

No comments yet — be the first.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: