jump to navigation

Duce educatia de azi la cultura? 14 Aprilie 2012

Posted by Innocentius in de-ale culturii.
trackback

„Duce educatia de azi la cultura? Adica la o stare de spirit care nu suporta captivitatea totala a rutinei, care simte o foame si o sete de spectacol cultural? Raspunsul este negativ! Nu este loc azi, in educatie, pentru ludic. Ludicul e confiscat de divertisment! Nu este loc pentru spirit critic, nu este loc pentru libertatea de a gresi fara a fi pedepsit, nu e loc pentru gratuitate ca in artele liberale. Nu e loc pentru contemplare, nu e loc pentru nimic ce nu intra in baremul de evaluare dominat de o logica binara. Nu e loc pentru cooperare, pentru omenesc.

Testele grila sunt la fel de mincinoase ca si sondajele de opinie, cum s-a observat recent intr-un studiu american. Asistam la urmatoarea situatie: un numar imens de tineri sunt programati sa nu ajunga niciodata la marile comori spirituale ale omenirii. Acestia sunt sclavii de azi! Chiar daca multi dintre ei prospera pe scara sociala.

In asta consta frumusetea trecerii, inteleasa cu ochii culturii: ea iti da posibilitatea sa intelegi frumuseti foarte ascunse, la care nu poti ajunge decat printr-un efort intelectual, dar care este pe deplin rasplatit. Sa intelegi bucuria de a intelege astfel de lucruri! Toata trecerea in care suntem implicati este un joc de tipul urmator: lumea ne spune „am secretele mele, dar ele sunt ascunse: cauta-le!” si intram in jocul acesta de a le cauta si uneori jocul e interminabil, pentru ca ramanem doar la ipoteze.

Cultura nu se face asa cum invatam la scoala, in termeni de adevarat-fals, da-nu, ci se face cu afirmatii cu statut de ipoteza, de intrebare, de ambiguitate, de plauzibilitate. Asta e adevarata cultura, pe care educatia noastra a ascuns-o si o ascunde in continuare.

Ca unul care isi petrece mult timp in contact direct cu noile generatii, in taberele de tineri, va pot spune ca s-ar putea ca dificultatea de a impaca educatia de azi si cultura sa vina din faptul ca noi lucram cu scenarii care au fost valabile pe vremea cand noi eram tineri, dar fara a observa ca ele nu mai functioneaza azi. Lucrurile in creierul copiilor de 6-9 ani de azi se aranjeaza altfel decat se aranja in creierul nostru cand eram de varsta lor. Internetul nu e doar o unealta, cum crede toata lumea, ci se incorporeaza si schimba modul nostru de a percepe lumea si de a intelege viata”.

Educatia nu e inca in stare sa incorporeze inca internetul

„Noi am asociat tot timpul cultura si cartea. Si cand vedem un tanar de 14 ani care n-a citit aproape nici o carte, spunem ca este o nenorocire, caci il raportam la reperele noastre. Vara trecuta, intr-o tabara, am constatat ca multi dintre acesti tineri care nu citisera nici o carte straluceau prin inteligenta, organizau dezbateri pe teme de ei initiate si dovedeau o capacitate de interactiune, de argumentare si de contraargumentare spontana. Niste deprinderi despre care noi credeam ca nu se pot forma decat prin lectura indelungata”Noi am asociat tot timpul cultura si cartea. Si cand vedem un tanar de 14 ani care n-a citit aproape nici o carte, spunem ca este o nenorocire, caci il raportam la reperele noastre. Vara trecuta, intr-o tabara, am constatat ca multi dintre acesti tineri care nu citisera nici o carte straluceau prin inteligenta, organizau dezbateri pe teme de ei initiate si dovedeau o capacitate de interactiune, de argumentare si de contraargumentare spontana. Niste deprinderi despre care noi credeam ca nu se pot forma decat prin lectura indelungata.

Va trebui sa facem un efort sa-i intelegem pe tinerii de azi inainte de a crea o ruptura cu cei care vin dupa noi. Ideea de cultura se schimba! Eu m-am raportat la cultura ca la comorile spirituale pe care omenirea le-a acumulat de-a lungul istoriei. Se pare ca si aceasta definitie va trebui sa o reconsideram!

Avem de-a face cu un moment foarte dificil pentru educatie. Acum s-au lansat programele pentru copiii de sase ani. Este una dintre cele mai delicate varste ale omului. Citind aceste programe, mi-am dat seama ca cei care le-au elaborat, specialistii in pedagogie, formati in perioada mult anterioara internetului, vin cu niste apucaturi care mi se pare ca nu se potrivesc deloc. De pilda, obsesia de a confectiona lucruri din plastilina. Pentru era internetului, acestea devin complet anacronice. Dar oamenii asta stiu sa faca: programele pentru copiii de sase ani nu le fac copiii de sase ani, ci persoanele de 36, de 46, de 56 de ani.

Ne aflam intr-o perioada de bajbaiala. Aici se vede esecul: nu reusim sa inseram noua viziune pe care o aduce internetul in sistemul educational. Si asta se vede la toate nivelurile invatamantului, de la cel elementar la cel universitar. Ceea ce se numeste „formarea de competente digitale” se rezuma in esenta la activitatea de butonare, dar nu se refera la intrebarea esentiala: cum articulam cultura traditionala cu cea digitala?

Educatorul ar trebui sa fie in stare sa faca naveta intre aceste doua mijloace de sursa de cultura. Sunt programe care ignora orizontul de viata al copilului de azi, in care un loc central il ocupa internetul, televizorul si telefonul mobil. Toate aceste lucruri nu exista in programe. Cum se formeaza fiintele umane pe care le programam sa ramana in afara marilor comori de cultura ale omenirii? – asa se formeaza! Asa le programam, de la varsta prescolara.

In familii in care nu exista nici o biblioteca traditionala, in care parintii cu atat mai mult nu sunt capabili sa faca educatia internetului si care continua cu educatori la fel de deficitari. Aceasta sclavie este programata, chiar daca este programata inconstient. Ironia istoriei e ca sclavilor de altadata, care erau ca rezultat al unei anumite organizari sociale, le iau locul acesti sclavi de azi, care nu vor afla niciodata cat de bogata poate fi „trecerea” si ce-ti poate oferi ea, dincolo de jocul de table si de toate lucrurile anodine printre care se misca cei mai multi dintre noi”.

Problema „umanioarelor”

„Artele liberale nu au acceptat aceasta sciziune intre „uman” si „real”. Intreaga istorie a culturii s-a facut pe doua linii de dezvoltare: una care a indepartat socio-umanul de disciplinele naturii si alta care le-a apropiat. Aceasta a doua linie ne-a fost ascunsa in scoala si la universitate. Si unii dintre noi am descoperit-o prin eforturi proprii. Suntem victime ale acestei situatii! Ni s-a ascuns a doua linie. In mod corect, educatia trebuia sa prezinte ambele linii de dezvoltare. Tot ce a urmat in istorie, de la artele liberale pana in zilele noastre, in aceasta a doua linie de dezvoltare nu a acceptat nici un moment sciziunea „umanioare” vs „stiintele tehnice”. Aceasta sciziune a fost inculcata programatic de unilateralitatea educatiei urmate de noi.

In secolele XIX-XX ni s-a ascuns ca intre istoria stiintei si istoria artei a existat o legatura organica incepand inca din Renastere; ca nu poti intelege ca lumea modul in care s-a trecut de la arta clasica la arta moderna, de la Balzac la Marcel Proust, de la figurativa la cea non-figurativa, de la muzica clasica la cea moderna; ca nu le poti intelege ca lumea daca nu urmaresti concomitent istoria stiintei din aceeasi perioada; ca sa intelegi cat de profunda este asemanarea dintre aceasta trecere de la clasic la modern in stiinta si aceeasi de la clasic la modern in arta si literatura; ca nu ar fi fost posibila existenta cubismului fara aparitia prealabila a geometriilor neeuclidiene; ca nu poti sa ii intelegi pe Picasso si pe Salvador Dali fara geometriile neeuclidiene si de teoria relativitatii; ca Salvador Dali este o expresie a revoltei fiintei umane impotriva conditiei sale euclidiene…

Toate aceste lucruri ne-au ramas straine, pentru ca am fost victime ale unei educatii unilaterale! Pentru ca asta a fost adevarata istorie a culturie. Evolutia culturii stiintifice si aceea a culturii literar-artistice s-au lamurit si s-au completat una pe alta. Numai ansamblul lor ne da o intelegere profunda a lor.

De ce au proliferat o serie intreaga de asociatii internationale care se nu se mai ghideaza dupa impartirea pe discipline, ci pe paradigme. De pilda, exista o Asociatie Internationala pentru Studiul Timpului, indiferent din ce directie vine interesul; o Asociatie Internationala pentru Studiul Simetriei (sunt membru al acestei asociatii). Vin arhitecti, lingvisti, fizicieni, chimisti, din toate directii. Si descopera cat de multe ii unesc, cate fenomene comune apar. Exista si Asociatia Internationala pentru Studiul Culorilor”.

Solomon Marcus

Anunțuri

Comentarii»

No comments yet — be the first.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: