jump to navigation

Alexandru Dragomir. 14 Decembrie 2011

Posted by Innocentius in de-ale culturii.
trackback

Social, intelectualul se deosebește de ceilalți, și astfel se caracterizează, prin vorbe. Nu prin aspectul lui fizic, nu prin corpul să, care de obicei e jalnic, nu prin portul, prin veșmântul său, care-s de obicei insipide ca limba lingviștilor, ori de un îndoielnic gust, nu prin caracterul său, care de obicei nu există, ci prin cum vorbește. Mânuiește cuvintele cum meșteșugarul mânuiește uneltele.

N-are nici noblețea trupului, nici pe cea a ținutei și a portului, nici pe cea a curajului; e chintesența urâțeniilor omenești.(28 mai 1985)

Știința pustiește tot exteriorul. Dispar specii de animale, de plante, de păduri, păsări, jivine, dealuri și rămânem într-o grădină de legume, cereale etc. în care tot ce nu e util omului e buruiană. Util înseamnă că nu mai există de fapt pădurea, sălbăticiunile, florile, ploaia – așa cum sunt ele, când erau altceva decât mul și atât. O să rămânem cu pudeli, ploșnițe, șobolani și mâțe de casă.

Util omului înseamnă funcție de om și om înseamnă oameni, adică societate. O lume exterioară, funcție de om ca societate omenească, este o lume politică. Politica administrează lumea azi și mâine, în totalitatea ei.(15 septembrie 1978)

Trăim într-o lume dublă: a naturii și a tehnicii, a minciunii și realității, a democrației și dedesubturilor politice, a teoriei și a intereselor, a aparențelor și a spionajului. Peste to, nevoia de a dubla lumea. Știința dublează într-un fel natura prin tehnică, spionajul dublează o normalitate publică. Dublarea se face de fiecare dată pe seama a ceea ce dublează, dar, spre deosebire de maniheism, dublura poartă semnificația adevăratei realități, sau devine ceva ce încă nu știm, și anume: a doua realitate. (17 noiembrie 1977)

Gândirea te izolează. Tot restul, nu. Vederea, auzul (tot ce e senzație), vorba fapta, totul nu numai că e în legătură cu lumea, dar și depinde de lume și o întrepătrunde. Gândirea însă e acosmică, nefirească, oricât ar fi ea de intențional îndreptată spre lume. Nu gândești, firește, decât despre lume și în lume. Dar… gândești. Se rupe întrepătrunderea și drumul gândirii poate duce în multe locuri nelumești: sfințenia, metoda științifică etc. Dovada? Nonsensul viu: intelectualul.(12 octombrie 1977)

Anunțuri

Comentarii»

No comments yet — be the first.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: