jump to navigation

Viata sociala si informatica 6 Decembrie 2011

Posted by Innocentius in de-ale culturii.
trackback

Societatea ca sistem social poate fi privita prin analogie cu un sistem de calcul, si poate fi analizata structural si functional.

Structural, societatea poate fi privita ca o triada, alcatuita din “hardul” (institutii si cetateni) pe care functioneaza “softul” (programele economico-sociale) facut(e) de “programatorii” (politicieni). Softul este utilizat de institutile statului dupa proceduri de functionare facute de aceeasi politiceni/programatori.

Functional, intr-o societate se pot pune in evidenta doua categorii de probleme, respectiv: fenomene (probleme generale) si cazuri (probleme particulare). Conducerea politica centrala are rolul sa rezolve fenomenele si institutile statului rezolva cazurile concrete/particulare, similar cu “unitatea centrala” si “perifericele” dintr-un sistem de calcul.

Asa cum softul nu se schimba de pe o zi pa alta, si legile sau reglementarile ar trebui sa aiba o stabilitate, coerenta si consecventa.
Daca ai “softul” prost sigur ca si rezultatele sunt pe masura.
Societatile care au “soft” performant au standard de viata ridicat.

Dilema este ce trebuie schimbat in societate pentru ca ea sa functioneze?
Ce se poate face sa avem programe economico-sociale si politici bune?

Raspunsurile sunt diferite, depind de sursa.
Filozofia pasiva “damboviteana” este ca politicienii trebuie sa gaseasca solutii la fenomene, sa motiveze cetatenii prin legi si proceduri ca sa adopte un anumit comportament. Guvernantii societatii trebuie sa gasesasca solutii ca sa functioneze institutile statului, si asta se rezolva prin proceduri (software) facute in cabinet.
Aceasta este filozofia mentalitatii pasive, “sa faca altii, eu nu ma bag”, “pentru asta i-am ales”. Este filozofia dupa care functioneaza tarile din America Latina, Asia, Africa etc..

Filozofia activa considera ca societatea trebuie sa fie implicata in realizarea softului, programelor politice, prin intermediul partidelor si prin intermediul ONG-uri. Partidele sunt “incubatoarele” de programe sociale, programe care sunt prezentate electoratului la alegeri si electoratul alege din oferta de programe. Cum intre program si partid relatia este de unu-la-unu, votul este politic, pentru partide=>programe.
Este filozofia sistemuli deschis a realizarii softului “Open source”, filozofie dupa care functioneaza societatile democrate in special cele din nordul Europei.

In societatea romaneasca politicenii impiedica societatea sa participe la viata politica, pe conosiderentul ca ei au fost alesi sa isi asume decizile.

Mass-media romaneasca si clasa politica din opozitie ne spun ca trebuie sa schimbam “programatorii”/politicienii de la putere.
De ce ne spun asta? Pentru ca ei sunt in opozitie, si schimabarea presupune promovarea lor la putere. Cei neutrii nu au unde sa se exprime, pentru ca media este aservita politic.
Cum si cei din opozitie au fost la putere si au avut aceleasi rezultate parca nu mai prezinta credibilitate ca ar avea solutii.
Cei de la putere isi lauda “realizarile” cum “isi canta gaina oul”.

Tot din analogia cu IT-ul vedem ca nu-i suficient sa ai “specialisti”/”softisti”.
Romania are programatori buni dar nu are produse soft pe piata mondiala de IT. Nici India, care are specialisti in IT, nu este un furnizor de software.
In Romania nu exista firme care sa faca produse industriale. Romanii presteaza servicii de IT, fac componente software, dar nu fac sisteme complexe “la cheie”. Si firmele mari de software au deschis reprezentante prin care presteaza servicii.
Lipseste coordonarea, analiza si proiectarea. Un sistem mare care sa proiecteze soft complex, se conduce dupa proceduri de functionare, ori in Romania toate firmele sunt manageriate dupa intuitia patronului si a doi trei “consilieri/specialisti”.
Filozofia selectarii oamenilor valorosi a stat la baza adoptarii sistemului uninominal si se vede ca prin uninominal Parlamentul se populeaza cu “beizadele” ca al lui Prigoana, sau cu “manelisti”.

Acelasi lucru cu viata sociala si politica.
Avem individualitati dar nu avem firme. Avem medici buni dar nu avem medicina de talie mondiala, avem bancheri dar nu avem banci, mai avem profesori dar nu avem invatamant si avem politiceni dar nu avem politici.
Partidele functioneaza dupa sfaturile “consultantilor/programatorilor”.

De ce filozofia guvernarii cu specialisti nu da rezultate?
Pentru ca un producator de soft are interesul sa aiba un produs care-i aduce venituri mari, si cu cat produsul este mai prost, cu atat mai mult clientul are nevoie de asistenta si veniturile producatorului sunt continue si mai mari.
Producatorul care are monopol sau ai carui clienti au devenit dependenti de produsul lui, nu are nici un interes sa-si simplifice softul pana acolo incat clientul sa nu mai depinda de el, decat daca are concurenta.
Dupa cum vedem partidele romanesti si-au eliminat concurenta, au ramas doua forte “emanate din aceeasi sursa”, care se inteleg perfect cum sa-si programeze alternanta la putere.
Ele au interesul sa faca societatea dependenta de “pomenile lor electorale”. Societatea trebuie sa fie saraca, dependenta de putere si dezbinata pentru a fi dominata.

Mass-media focuseaza atentia pe persoane, pe evenimente si pe declaratii politice.
Se evita sistematic dezbaterea strategiilor politice.
Practic “nu vedem padurea din cauza copacilor” care sunt scosi in primplan.
Mereu ne intalnim cu sintagma ca fiecare trebuie sa ne schimbam, o mentaliatate promovata de media, de analistii “politici” si de “agitatori”, pentru ca vezi doamne “asta-i societatea, asa ca nici conducatorii nu pot fi mai buni”.
Tota lumea discuta efectele si cazurile punctuale, dar nimeni nu analizeaza fenomenele si nu incearca sa gaseasca solutii globale.

Ce se poate face sa avem programe sociale si politice bune?
La alegeri electoratul ar trebui sa aleaga softul/programele si nu “programatorii”, deci soft-ul trebuie conceput si proiectat in partidele politice, si implementat daca electoratul accepta solutia si ii aduce la guvernare.

Sa alegem un alt “soft” similar cu cel care functioneaza in alte tari este o solutie, dar el trebuie personalizat si intretinut in fiecare zi.
In anii ’90 s-au adoptat institutile democratice, dar ele nu functioneaza, pentru ca, cei care le administreaza nu sunt competenti si/sau nu sunt interesati. Prefera sa “joace tetrix” decat sa utilizeze “aplicatia”.

Solutia organizarii si actiunii civice, este solutia care a dovedit ca functioneaza in vest, in special in tari din nordul Europei.
Societatea trebuie sa devina activa, sa participe la conceperea proiectelor de reforma, a prioritatilor investitionale, sa stabileasca masurile si sa puna “presiune” pe clasa politica sa le adopte. Risipa mare se face prin alocarea fondurilor spre destinatii unde se poate fura cel mai mult.

Presiunile sociale sunt de doua feluri: formarea de partide concurente si ONG-uri cu proiecte concrete pe anumite domenii, proiecte sustinute in strada daca puterea nu vrea sa le adopte.

Actualale ONG-uri politice si juridice fac studii si educatia tineretului. Practic si-au propus sa “nu faca valuri”, si sa traiasca din fondurile externe sau guvernamentale ca sa poata si Romania sa bifeze ca are socieate civila.

Asa cum se face software “open source” asa trebuie facute si programe pentru politicieni, pentru ca ei au alte prioritati si alte interese.

Romania are nevoie de implicarea cetatenilor in “open politics” si de un sistem adminstrativ “distribuit”/descentralizat teritorial.

 

Anunțuri

Comentarii»

No comments yet — be the first.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: