jump to navigation

Cinci milenii de manipulare 23 Noiembrie 2011

Posted by Innocentius in de-ale culturii.
trackback
Un tânar novice şi un calugăr se plimbau prin grădina mănăstirii, citind şi comentând împreună diferite pasaje din Biblie. La un moment dat, au simţit nevoia unei ţigări, dar, neştiind dacă încalcă vreo regulă fumând în timpul studiului, s-au hotărât să ceară, după masă, permisiunea părintelui stareţ.
Când s-au întâlnit a doua zi, călugărul fuma liniştit, spre nedumerirea novicelui: “Frate, mie stareţul mi-a interzis să fumez, ţie cum de ţi-a permis?” “Nu ştiu… Tu ce i-ai spus?” “I-am cerut să-mi dea voie să fumez în timp ce citesc Biblia.” “Vezi, aici ai greşit. Eu i-am cerut să-mi dea voie să citesc Biblia în timp ce fumez.”
 
„Omul modern este o victimă probabilă a propagandei, omul modern este o victimă sigură a manipulării din partea organizaţiilor politice, dar şi a celor comerciale sau de media. Omul modern este măsurabil din punct de vedere sociologic, este determinabil din punct de vedere psihologic şi este parte a unui organism complex, dar perfect analizabil care se numeşte opinie publică. Fiecare rând citit într-un ziar, fiecare film văzut, fiecare reclamă întâlnită pe drum, fiecare discurs politic, fiecare demers al societăţii civile îl afundă tot mai mult într-o lume a multiplelor opţiuni, toate precomandate, dar niciuna izvorâtă pur şi simplu din mintea sa. (…) 
 
De cate ori deschidem radioul sau televizorul, de fiecare data cand deschidem o carte, un saptamanal sau un cotidian, cineva incearca sa ne educe, sa ne convinga sa cumparam un produs, sa ne determine sa votam un candidat sau sa fim de acord cu o anumita versiune a ceea ce este drept, adevarat sau frumos (…) Pana sa existe ziarele, televiziunile, radiourile, cinematografele care sa directioneze cetateanul, au fost templele, scribii, artistii ambulanti si monumentele, legendele si miturile, ceremoniile si tot cortegiul de ritualuri si, nu in ultimul rand, educatia. In fiecare clipa a existentei sale sociale, individul a primit de la liderii sai, politici sau spirituali, indicatii privind traseul pe care ar fi bine sa-l urmeze in acesta viata si explicatii asupra realitatii inconjuratoare.
 
Ştim că orice demers public al unui lider este analizat din perspectiva aportului sau deficitului de imagine pe care-l va genera, ştim că orice personalitate politică a momentului este profund interesată de modul în care este perceput de opinia publică şi – indiferent dacă omul în cauză este dictator sau lider ales democratic – încearcă să îmbunătăţească această percepţie pentru a-şi putea îndeplini cât mai bine misiunea executivă.
 
Ce se pare că nu ştim, sau dacă ştim nu luăm în calcul, este că simultan cu primele forme ale statului s-a construit şi sistemul prin care liderul şi structura din jurul său generează supunerea mulţimii, iar principala pârghie a acestui fenomen, fără de care omenirea nu ar fi existat în forma actuală, este manipularea prin comunicare. (…) 
Am trăit cu iluzia, probabil confortabilă, a victoriei spiritului asupra sistemului, a ideii asupra cenzurii, a individului asupra birocraţiei. Victoria a venit, însă în general foarte târziu pentru acel spirit, acea idee şi mai ales acel individ, şi nu a servit decât la progresul sistemului, la triumful birocraţiei, la perpetuarea cenzurii.
După 5.000 de ani de organizare socială nu trăim într-o lume fără manipulare şi nici într-o societate fără cenzură. Nici măcăr nu putem afirma că există o curbă descendentă a acestor două fenomene. Tehnologia superioară a dezvoltat o cenzură bine echipată tehnologic şi mereu adecvată – inclusiv din punctul de vedere al justificării sale – noilor realităţi.
Modernizarea individului a dus mimetic la modernizarea manipu­lă­rii aplicate lui, astfel încât raportul dintre el şi sistem să rămâna, în fapt, mereu acelaşi. Primul om al majorităţii traseelor omenirii este cunoscut. Prin însăşi natura ei, manipularea nu are pionieri, ci doar un şir lung de practicanţi care au dezvoltat în tăcere şi discreţie singura metodă prin care indivizii au putut fi puşi laolaltă într-o construcţie socială şi apoi au putut fi tinuţi acolo.(…) 
 
Mulţimea manipulată a generat cele mai cumplite momente ale existenţei omeneşti, fiind practic autoarea oricărei monstruozităţi a istoriei. În acelaşi timp îmsă, trebuie să acceptăm că tot mulţimea manipulată este autoarea majorităţii faptelor colective ce au dus la progresul uman.”
 
(Bogdan Teodorescu, Cinci milenii de manipulare)
Anunțuri

Comentarii»

No comments yet — be the first.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: