jump to navigation

Particule de ganduri 21 Noiembrie 2011

Posted by Innocentius in de-ale culturii.
trackback

     Bunul-simţ, ce altceva? Oamenii au impresia că bunul-simţ este prostie şi platitudine. Cei care cred că bunul-simţ e o însuşire cuminte, care nu aduce nimic nou, ci doar repetă clişee, sunt ei înşişi nişte clişee. De fapt, le bon sens este o însuşire paradoxală şi rară. Întotdeauna, contactul cu adevăratul bun-simţ te zguduie, rămâi mască. Culmea genialităţii este bunul-simţ, deşi am întâlnit multe cazuri în care omul de geniu nu era şi om de bun-simţ.

    În general, oamenii trec pe lângă lucrurile esenţiale. Unii le mai şi văd, şi e plăcut să te întâlneşti cu cineva şi să constaţi că a avut aceleaşi gânduri ca şi tine. Când se întâmplă mai des circumstanţa asta, se creează un curent de opinie care se impune, prin faptul că unii din cei care împărtăşesc aceleaşi intuiţii şi gusturi au mai multă energie, talent şi autoritate. Uneori, rămâne o idee a cuiva, scrisă undeva şi neîmpărtăşită de nimeni, pentru că nu a fost cunoscută sau înţeleasă, până într-o zi când cineva o identifică. Farmecul existenţei este că nu te poţi baza pe nimic.

     Totuşi, cele mai importante lucruri în viaţa asta sunt, cred eu, cele pe care le-am decelat din trei spectacole regizate de Lucian Pintilie: iubirea, memoria (nu cea mecanică şi plictisitoare, ci aceea care îţi salvează conştiinţa, aşa cum mi-a salvat-o mie în puşcărie) şi umorul. Dacă te naşti cu ele e foarte bine; dacă nu, se pot învăţa, gândindu-te foarte mult la ele, reprezentându-le în diverse circumstanţe. Ceea ce salvează cele mai proaste şi ingrate împrejurări, ceea ce este esenţial, este totuşi iubirea. Iată concluzia , după o viaţă de om: nimic nu contează în afara iubirii. În viaţă, poţi să fii un dobitoc sau poţi să te salvezi. Şi nu te poţi salva decât iubind pe cineva mai mult decât te iubeşti pe tine însuţi. Cel care nu iubeşte, care nu are un depozit profund de afectivitate, asumându-şi toate riscurile, e un fraier, un om care îşi pierde vremea. Dacă iubeşti pe cineva, nu poţi să fii tont. Iar dacă iubeşti pe cineva şi iubirea este împărtăşită, nu poţi să nu fii fericit.

   Laşitatea a început de când a apărut praful de puşcă. Laşitate este şi în vânătoare, că nu poţi să lupţi cu mistreţul cot la cot. Eu nu am făcut niciodată vânătoare şi îmi displace, mi se pare un exerciţiu foarte laş să ucizi nişte biete animale care trăiesc şi ele pe pământ, ca şi tine. A fost, ce-i drept, apanajul nobilimii, dar eu unul nu am gustat vânătoarea cu arme de foc. Mai mult respect am pentru vânătorile de foarte demult, care necesitau un oarecare efort şi o rezistenţă fizică mai mare şi când arma de vânătoare era săgeata; mai brutală, mai dură, dar mai bărbătească şi mai onorabilă.

“Să reuşeşti în viaţă nu înseamnă să ocupi nu ştiu ce funcţii, ci să realizezi un cuantum de plăcere cât mai constant şi cât mai îndelung. Cea mai minunată virtute a omului e putinţa de a procura, savura şi produce plăcere. (…) Ce poate fi mai frumos decât să priveşti un spectacol frumos al naturii sau al vieţii, sau decât să citti o poezie de un mare poet, sau decât să mânânci o masă excelentă?” 

“Accept că fericirea poţi să ţi-o faci, dacă ai un temperament capabil să identifice filoanele frumoase din orice circumstanţe ale existenţei.”

“Eu nu cred că binele poate fi calculat în durată, ci în calitate. Dacă ai avut chiar numai o singură clipă de mare fericire, tot restul vieţii tale a meritat să fie trăit.”

       Pentru civilizaţia umană, a fost un dezastru invenţia motorului cu explozie. Cu asta a început şantajul neruşinat al ţărilor producătoare de petrol şi bombardarea oraşelor. Armatele se văd în posesia mijloacelor celor mai laşe de a extermina populaţii întregi. E oribil. Şi în timpul copilăriei mele omul cel mai glorios era considerat Edison, fiindcă inventase nenumărate lucruri care, de fapt, sunt inutile şi fără de care s-a trăit mii de ani foarte bine, chiar mai bine decât acum. În schimb, invenţiile au dat naştere la tot felul de dobitocii: invidie, poftă, emulaţie prostească. (…) Oricum, progresul tehnic nu este nelimitat şi va duce, probabil, la o catastrofă de natură să ne facă să o luăm de la zero. (…) Omul crede că totul i se cuvine, datorită geniului său inventiv. Geniul său inventiv este tâmpenie.

“Dar şi un om deştept e capabil de mult cretinism. Şi eu am fost în nenumărate rânduri, cretin. Inteligenţa e recurentă, numai prostia e continuă.”

“De multe ori cinismul a fost salvator pentru mine. Cinism neînsemnând ticăloşie şi prostie, ci priza corectă la real. Trebuie să ai un spirit pesimist; cel optimist e lamentabil, grotesc şi stupid. “Gândeşte pozitiv!” Cum adică, să gândesc în mod deliberat fals numai ca să am o stare pozitivă, care să placă cui şi cui să facă un bine? Trebuie să fii apt să priveşti realitatea exact aşa cum e, frumoasă sau pocită. Dacă nu asumi toate imbecilităţile care se află în circulaţie, dacă le demontezi în gura mare, eşti considerat un om rău, un cinic, un imoralist. Dar tocmai acest “imoralism” este începutul unei vieţi etice corecte. Cine nu este capabil să discrediteze falsele virtuţi este un impostor periculos.”

Al. Paleologu

 

Anunțuri

Comentarii»

No comments yet — be the first.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: