jump to navigation

Despre bărbăţie 19 Noiembrie 2011

Posted by Innocentius in de-ale culturii.
trackback

Avem în general cu privire la însuşirile bărbăteşti nişte reprezentări cam stereotipe şi nişte preconcepţii. De exemplu, că nu e bărbătesc a plînge, a fi cochet, a fi sentimental, a cunoaşte frica. Apoi că un bărbat trebuie neapărat să se priceapă la reparat o sonerie, de pildă, sau la alte lucruri mecanice, să se descurce în treburi administrative şi utilitare, să fie răzbătător, să nu fie credul, naiv, romanţios.

Toate acestea sînt nişte prejudecăţi foarte ordinare. Găsesc că un bărbat care nu se lasă prostit de lacrimile şi eventual minciunile femeilor prezintă un minus de virilitate. Esenţialmente bărbătească este perpetua mirare în faţa fenomenului acestuia atît de ciudat, de straniu, care e femeia; adevăraţii, marii amanţi au imaginaţia obsedată de întrebarea fără de răspuns: comment peut-on etre femme? Pentru ei actul erotic e o investigaţie frenetică în sufletul femeiesc. Cît de frumoasă şi în firea lucrurilor este intervenţia, salvatoare şi competentă a femeii, cu superioritate protectoare şi tandră, la descumpănirea bărbatului, eventual savant, om politic sau artist, în faţa unui nasture lipsă sau altui accident de asemenea fel!

Curajul fizic şi cel moral nu sînt calităţi exclusiv virile; poate că o cercetare statistică ar fi în dezavantajul bărbaţilor, dar lor, fireşte, lipsa curajului le stă mai rău. Curajul nu exclude frica dar o domină şi poate că implică în fond un oarecare gust secret pentru ea, chiar dacă, aşa cum spune Malraux, el vine dintr-un sentiment de invulnerabilitate.

Un mare abuz de pilde voiniceşti în educaţia băieţilor a viciat imaginea ideală a bărbăţiei, eliminînd disciplina filosofiei care îi e totuşi esenţială. Cedez şi eu prostului obicei recent de a-l vorbi de rău pe Hemingway, dar e cam prea multă voinicie la el şi mă întreb ce ascunde asta. Intrepiditatea sportivă sau războinică face frumuseţea sexului zis tare, dar fapta cea mai bărbătească e de a citi Critica raţiunii pure, şi cu atît mai mult, bineînţeles, de a o scrie.(Alexandru Paleologu, Bunul simţ ca paradox)

Anunțuri

Comentarii»

No comments yet — be the first.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: