jump to navigation

Ileana Popescu Bâldea 16 Noiembrie 2011

Posted by Innocentius in de-ale culturii.
trackback

Să nu plângi după mine, toamnă!
Vei fi aceeaşi peste-un an,
Cu frunze -ntoarse de cuvinte,
Umblând hai- hui prin calendar,

Poate-o să-ţi plouă printre doruri
Păstrate-n geamantane vechi;
Agaţă-le de-o lună nouă!
– Iubirile sunt tot perechi –

Iar vântul de-o veni la tine
Să-ţi ceară frunzele tribut,
Înclină-te şi-i zi de mine
C-am vrut să-l văd dar n-am putut!

Păstrează-ţi seva-ngălbenită,
Să picuri vise printre cuci!
Iar rădăcinile din suflet
Să nu le pierzi, să nu le-alungi!

Foşneşte-ţi ramurile-n ceruri
Şi-ajută aripa în zbor!
E tristă lumea fără rime –
Privirile de gheaţă dor…

Cheamă pe-aleile-ţi de aur,
Paşi rătăciţi în asfinţit
Şi fă şotron, printre castane,
Pentru copilul ce-a minţit.

Să nu plângi după mine, toamnă!
Vei fi aceeaşi, ca un dar;
Doar eu, mai mare sau absentă,
Te voi iubi de sub umbrar,

Şi mă mai iartă pentru rime!
Le-am scris c-un neuron nătâng;
E-atâta pace dinspre tine!
Dar eu… aş vrea acum să plâng

Anunțuri

Comentarii»

No comments yet — be the first.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: