jump to navigation

Ce avem de spus 1 Noiembrie 2011

Posted by Innocentius in de-ale culturii.
trackback

Suntem un popor epic, liric, dramatic, gata oricând să practice confesiunea, lamentaţia, memorialistica şi bancul. Conversaţia e aproape un viciu, pasiunea istorisirii are o lungă tradiţie. Strada e zgomotoasă, cârciuma sau cafeneaua – suprapopulate. Avem ziare multe, posturi de televiziune înfloritoare, telefoane mobile pentru toate buzunarele. Dar avem chiar atâtea lucruri de spus? […]

Să dăm mai întâi deoparte „formulistica”, adică replica de rutină a fiecărei zile: „Bună ziua” (cu varianta mai nouă: „o zi bună!”), „La revedere!”, „Ce mai faci?”, „Bine, mulţumesc!” etc. Să scoatem din joc şi uriaşa cantitate de interjecţii adjectivale pe care o manevrează, ca pe o nouă limbă, generaţiile mai tinere: „Cool!”, „Marfă!”, „Super!”, „Trăsnet!” ş.a.m.d. Dincolo de conotaţia superlativă, aceste cuvinte nu spun nimic. „Super!” poate fi şi o femeie, şi o bicicletă, şi o iahnie, şi un film, şi o agreabilă stare interioară. In generalitatea ei, interjecţia simplifică lucrurile, se dispensează de a mai comunica detalii. Nu te mai străduieşti să fii cât de cât descriptiv, să deosebeşti între „fermecător”, „tulburător”, „surprinzător”, „provocator”, „incitant”, „copleşitor” sau mai ştiu eu cum. Spui „Super!” şi ai scăpat. Să lăsăm la o parte, în continuare, „frazeologia de întreţinere”, setul de expresii curente, pe care le repetăm somnambulic de câte ori se iveşte ocazia: „Sănătate să ne dea Dumnezeu că restul nu contează!”, „Dacă aş avea talent şi aş pune pe hârtie prin ce-am trecut, ar fi mai ceva ca un roman!”, „Am un mare defect: sunt prea bun!”, „Degeaba te agiţi, te chinui, agoniseşti tot felul de fleacuri. Nu merită! Doar nu le iei cu tine în mormânt!” De un asemenea inventar sapienţial se foloseşte mai tot omul. Dar nu un subiect vorbitor e cel care rosteşte fraze ca acestea, ci duhul colectiv al poncifului, flaşneta repetitivă, impersonală, a unei comunităţi fără chip.

Nu tu vorbeşti; se spune şi se răs-pune prin tine ceva gata spus, ceva care se târâie de generaţii prin gura tuturor. Mai sunt nenumăratele împrejurări în care suntem noi înşine conştienţi că n-avem nimic de spus, dar vorbim din pură politeţe, sau de plictiseală, sau ca să treacă timpul. Sau ca să părem inteligenţi. Sau pentru că ăilalţi sunt proşti.

Vorbim, alteori, şi pentru că nu ne putem sustrage râşniţei publice, care se învârte de la sine. Mai devreme sau mai târziu, de voie, de nevoie, ne aliniem. Aşa se explică, de secole, consideraţiile despre vreme, despre greutăţile vieţii, despre recolta proastă, despre tâlhăriile politicienilor, despre cum era pe vremuri, despre „la noi în familie” („Bine zicea bietul tata…!”), despre diete şi medici, despre revoluţie („Mi-amintesc ca acum: eram în Comitetul Central. Se trăgea…”), despre cum trece timpul („Parc-a fost ieri…”), despre tinereţe („Făceam şi noi destule nefăcute, slavă Domnului, dar totul avea o limită”), despre rochii drăguţe, coafuri nostime şi bărbaţi mitocani, despre femei fraiere, neveste imposibile, meciuri vândute şi şpriţuri cu băieţii, despre Yalta, francmasonerie şi KGB, despre evrei („Să ne-nţelegem, n-am nimic cu ei!”), despre unguri („Om fi cum om fi, da‟ şi ei sunt apucaţi”), despre ce-ar trebui să facă guvernul, despre vecini (imbecili), despre soacre (acre), despre nepoţei (geniali), despre Dumnezeu („Orice s-ar zice, trebuie să fie undeva o forţă…”), despre popi (făţarnici), despre preţuri („Nu se mai poate!”), despre români („Deştepţi, dar ghinionişti”), despre România („Ce-au, domnule, cu noi?”), despre viitor („Măcar copiii să apuce vremuri normale”), despre mâncare („Atâta plăcere mi-a mai rămas!”), despre climă („S-a dat peste cap de când cu experienţele nucleare”). Extrageţi din morişca zilnică toată această pălăvrăgeală şi ţara se va cufunda în linişte. Iar de la o vreme, am putea reîncepe să gândim articulat şi să lucrăm cuviincios. (A. Plesu)

Anunțuri

Comentarii»

No comments yet — be the first.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: