jump to navigation

Sylvia Plath 23 Octombrie 2011

Posted by Innocentius in de-ale culturii.
trackback

Sunt de argint şi exactă. Nu am prejudecăţi.
Orice văd înghit imediat
Aşa cum e, ne-nceţoşat de dragoste sau repulsie.
Nu sunt crudă, ci doar adevărată –
Ochiul unui mic zeu, în patru colţuri.
Aproape tot timpul mă gândesc la zidul opus.
Este roz cu picăţele. L–am privit atât de mult
Că-l cred o parte din inima mea. Dar el pâlpâie.

Acum sunt un lac. O femeie se apleacă spre mine.
Cerându-mi să-i spun cine e cu adevărat.
Apoi se întoarce spre acei mincinoşi : lumânările sau luna.
Şi văd spatele şi i-l reflectă cu credinţă.
Mă răsplăteşte cu lacrimi si cu agitarea mâinilor.
Sunt importantă pentru ea. Ea vine şi pleacă.
În fiecare dimineaţă faţa ei înlocuieşte întunericul.
În mine a înecat o faţă tânără şi din mine se ridică o femeie bătrână
Înspre ea, zi după zi, ca un peşte hidos.

Anunțuri

Comentarii»

No comments yet — be the first.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: