jump to navigation

Philippe Etienne – Acesti romani care au facut FRANŢA 9 Octombrie 2011

Posted by Innocentius in de-ale culturii.
trackback
  1. Rolul special al Romanilor in constructia Frantei

In Franta, voi romanii ati jucat si continuati sa jucati un rol foarte special. Comunitate relativ redusa ca numar, ea s-a implicat deplin, si adesea cu mult talent in constructia Frantei. Acest lucru se explica printr-o relatie istorica puternica care a impins in vremuri tulburi pentru Romania, o parte din locuitori sai sa se alature „a sa sœur ainée et bien-aimée „, dar si unei culturi latine. Acest atasament este legat, mi se pare, si de un atasament personal la ceva care nu se analizeaza si nu se regaseste in carti : ” la sympathie ” in sensul pe care l-a dat La Boétie. Romanii se simt acasa in Franta si francezii se simt acasa in Romania – este unul din factorii care explica de ce tara mea a ajuns sa fie aici primul investitor. Aceasta relatie veche de doua sute de ani a antrenat venirea a numerosi studenti, artisti, intelectuali, care au imbogatit Franta din toate punctele de vedere. Franta a stralucit si straluceste si datorita imigratiei romane.

De-a lungul a doua secole de istorie, acest tip de fertilizare incrucisata a ramas viu datorita circulatiei sevei vitale reprezentata de creatia spirituala si artistica. La inceputul acestei relatii, Romania a fost cea care a parut mai impregnata de catre Franta si folosesc ca marturie acest citat celebru a lui Pompiliu Eliade cuprinsa in cartea sa De l’influence française sur l’esprit public en Roumanie, : ”  Rarement l’action d’un peuple sur un autre fut plus complète, plus envahissante, plus enveloppante que l’influence française en Roumanie… on la reconnait dans toutes les manifestations de l’esprit roumain, en politique aussi bien qu’en législation, dans la littérature aussi bien que dans sa conception administrative ou dans la vie sociale „. Abia in secolul XX se observa o crestere considerabila a influentei romanilor asupra Frantei.

Sora latina sau ” cousine orientale ” dupa cum afirma Georges CASTELLAN, Romania are o istorie legata de Franta. Romanii, ca si alte popoare europene, sedusi si atrasi puternic de suflul Luminilor, s-au apropiat atunci de Franta si au inceput o istorie amestecata, care a avut ca rezultat Unirea principatelor sustinuta de Napoleon III, adesea perceputa ca reprezentand apoteoza relatiilor franco-romane. Paul MORAND, de altfel, in cartea sa Bucarest considera ca in acest moment istoric se realizeaza acea legatura indestructibila care i-a impins pe romani sa aleaga Franta ca pe o a doua tara : ”  Alors éclatèrent les premiers symptômes de cette passion que la Roumanie ne cessera de nourrir pour la France  „. Toata elita entuziasta si liberala incepand in 1830 cu Ion GHICA, Alexandru Ioan CUZA si Dumitru BRATIANU, urmati in 1843 de catre Constantin A. Rossetti si Ion BRATIANU, de Nicolae BALCESCU si Mihail KOGALNICEANU au frecventat colegiile din Franta si au inceput sa faca cunoscuta Romania in fata elitei franceze. Aceasta din urma, prin intermediul Légendes démocratiques , ale lui Jules MICHELET descoperea o noua tara, apropiata si indepartata in acelasi timp, familiara si necunoscuta. Imaginarul francez s-a imbogatit astfel in contact cu romanii.

Valorile de democratie si de libertate au fost purtate, impreuna, de catre intelectualii din cele doua tari ale noastre. Un exemplu al asumarii de catre romani a acestor valori il constituie si prezenta printre cursantii scolii militare speciale de la Saint-Cyr a celor doi principi BIBESCU, Grigore si Georges, cel dintai dintre ei fiind si primul elev strain acceptat, la aceasta inalta scoala militara. La randul sau Georges BIBESCU a inteles sa serveasca sub drapelul Frantei, dupa studii la Scoala Imperiala de Stat Major din Paris. De altfel, traditia atasamentului fata de Franta, o vom regasi ulterior in familia BIBESCU, si la cel care a fost marele pilot si presedinte al Aeroclubului regal roman, elev al lui BLERIOT si prieten cu SAINT EXUPERY, George Valentin BIBESCU.

Pentru a ne convinge, daca mai era nevoie, de aceasta legatura trainica dintre cele doua tari ale noastre, de influenta uneia asupra celeilalte, trebuie sa ne reamintim de extraordinara si patetica scrisoare pe care Ion BRATIANU a adresat-o lui Jules MICHELET dupa esecul primaverii popoarelor in Europa, ”  En parlant de votre révolution, vous même vous sentez le besoin de parler de la révolution roumaine et moi comment pourrais-je parler de notre révolution sans d’abord parler de la votre ? ” si incheie printr-o vibranta declaratie : ”  Cher maitre, en vous j’ai connu la France et appris a l’aimer. Aussi lorsque je parle avec vous, il me semble que la France entière m’entend ” . Aceasta legatura istorica legata de o proximitate culturala si lingvistica este intarita de extraordinara influenta a romanilor in Franta, veniti sa se instaleze de bunavoie sau in perioade tulburi, exilati dupa 1848, evrei care au fugit din cauza climatului antisemit intre cele doua razboaie mondiale sau, apoi, opozanti ai regimului comunist.

As dori aici, sa aduc un omagiu bogatiei pe care romanii au adus-o Frantei, fie ca sunt cunoscuti sau anonimi. Toti in domeniul lor, prin sensibilitatea, prin curajul lor si prin felul in care au manuit limba franceza, ei au facut ca tara mea sa fie mai bogata si mai puternica. Exista, evident, exemple faimoase ca BRANCUSI, CIORAN, si IONESCO care au contribuit intr-o atat de mare masura la ” constructia Frantei „, incat o mare parte dintre concetatenii mei ignora adesea faptul ca ei provin din Romania. Cati dintre compatriotii dumneavoastra nu au luat drumul ” orasului – lumina ” precum BRANCUSI, care a parasit pe jos satul sau natal din Oltenia ? Aceasta influenta s-a impus in special in domeniile literar si artistic, Franta asimiland in patrimoniul sau cultural o cantitate impresionanta de creatori romani, adesea precursori ai miscarilor artistice noi : Tristan TZARA, bine inteles, dar si Benjamin FONDANE care a ales foarte repede limba franceza si care, prin poezia sa, i-a conferit o putere innoita, Gherasim LUCA, poet unic, apropiat de suprarealisti, inventator al unui nou stil, sau Paul CELAN (care, e adevarat ca scria mai mult in limba germana, dar care vorbea franceza). Asa cum spunea PROUST : ”  Les beaux livres sont écrits dans une sorte de langue étrangère „. De fapt, acesti creatori au ales aceasta limba, franceza, care nu se lasa imblanzita asa de repede (vezi sublimele pagini ale lui CIORAN asupra durerii dar si a dorintei de a scrie in franceza), dar fiind straini ei o sublimeaza, o reinnoiesc, sau asa cum a facut Panait ISTRATI, salvat de Romain ROLLAND, o cizeleaza pentru a exprima furia lor in fata nedreptatilor vietii.

Numele a trei ilustre doamne ale literaturii romano-franceze vor ramane inscrise cu litere de aur in patrimoniul cultural comun : este evident vorba de Martha BIBESCU, a carei prietenie cu Marcel PROUST si ale carei scrieri au fost adeseori evocate in saloanele si mediile culturale pariziene, de poeta Anna BRANCOVEANU de NOAILLES, marele premiu al Academiei franceze de Literatura si prima femeie care a primit Legiunea de Onoare in grad de Comandor si, Elena VACARESCU, cea pentru care Romania si Franta nu erau decat o singura patrie, si pentru care francofonia romanilor imbraca forma unui caz pasional.

Nu pot sa-l uit nici pe pictorul suprarealist Victor BRAUNER, care exprima visul prin amestecuri uman, animal si vegetal si inventa, la randul sau, expresii picturale noi care au facut ca astazi sa fie perceput ca o figura de neuitat a picturii franceze si mondiale. Marea majoritate a operelor sale se gasesc in Franta, la Muzeul de Arta moderna din Saint-Etienne care a permis prezentarea in 2001 a unei retrospective substantiale la Muzeul National de Arta din Bucuresti. O mentiune speciala doresc sa fac si pentru sculptorul JANCHELEVICI, ale carui creatii din gradina sa de la Maison Laffitte sunt puse sub semnul ideii ca ”  a la baze de chaque création se trouve le sentiment ” , si indeosebi pentru maestrul Ion IRIMESCU, ai carui 100 de ani au fost aniversati aici, la Academie. El a fost la Fontenay, scoala creata de catre Nicolae IORGA. L-am intalnit la Falticeni cand mi-a povestit despre ascendenta sa franceza, prin familia CASABONNE. Iata un exemplu de ceea ce ar fi putut fi urmarile acestei miscari de fertilizare daca nu ar fi existat fractura comunista.

Cand s-a stabilit in 1936, in Franta, Nicolae TITULESCU, supranumit ” ministrul european „, era deja cunoscut pentru marile sale calitati diplomatice, exersate in fruntea Academiei diplomatice internationale de la Paris si a Ligii Natiunilor. Nu intamplator, jurnalul ” Le petit parisien ” nota in 1934, ca ” domnul TITULESCU  este tot atat de francez cat e de roman, prin maiestria cu care vorbeste limba noastra…. „

Sa nu uitam totodata si marii muzicieni romani, in frunte cu George ENESCU, care odihneste in pamantul Frantei, Dinu LIPATTI si Clara HASKIL, strans legati de muzicienii francezi, Marcel MIHALOVICI, ilustru compozitor, sotul pianistei franceze Monique HAAS, actori ca Elvira POPESCU, dar si Maria VENTURA de YONNEL sau Melle NISAN, societare ale Comediei Franceze, care au adus sensibilitatea romaneasca pe scenele teatrului francez.. In acelasi timp stau si ma intreb cati francezi, si chiar si romani, stiu ca, o frumoasa romanca, pe nume Maria CANTACUZINO, devenita sotia pictorului PUVIS DE CHAVANNES, este cea care a servit ca model pentru pictura reprezentand pe Sfanta Genoveva, patroana Parisului, ce se afla pe peretii interiori ai Panthéonului.

In domeniul stiintific, marele fizician PROCA a facut sa avanseze, in Franta, cercetarile asupra nucleului atomic. La fel, Pierre SERGIESCU, matematician, fost profesor la Cluj, a fost presedinte al societatii internationale de istorie a stiintelor. Prin sotia sa care a fost scriitor, a frecventat cercurile artistilor si scriitorilor, devenind un bun prieten a lui Henry de Montherlant. Deja in secolul al XIX-lea, s-au remarcat figuri romanesti, ca aceea a lui COCULESCU care a reusit sa demonstreze ca sistemul solar este stabil. Imi revine in minte vizita mea recenta la observatorul astronomic din Bucuresti si toate legaturile care s-au creat in ultimul secol intre astronomii romani si francezi. Nu as dori sa omit si numele inginerului si constructorului de avioane Henri COANDA, descoperitor al celebrului ” efect Coanda „.

Anunțuri

Comentarii»

No comments yet — be the first.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: