jump to navigation

Petru cretia – Superficialitatea 2 Octombrie 2011

Posted by Innocentius in de-ale culturii.
trackback

E plina lumea de oameni superficiali. Superficiali in ce fac, in ce gandesc si in ce simt. Cu alte cuvinte, lipsiti de capacitatea de a desavarsi un lucru, de a-l face ca lumea si totodata neinstare de vreo adancime a gandurilor si a sentimentelor. In plus, incapabili de a-si da seama ca sunt ceea ce sunt. Sentimentele lor sunt focuri de paie, sau daca sunt mai intense, nu aduc mult bine celor din preajma ; gandurile lor, chiar cand e vorba de oameni inteligenti, sunt aproximative, volatile, chiar zanatice, oricum fara temei adanc. Asta nu inseamna neaparat ca sunt inactivi si apatici. Asa cum exista prosti harnici, exista oameni superficiali care isi fac treburile cu sarg (chiar cand avanturile le sunt scurte), dar, Dumnezeu stie cum, ce fac ei iese anapoda, mai mult strica decat dreg, aduc mai multa paguba decat spor. Ii mananca un fel de neliniste, care ii face vesnic nerabdatori si pripiti, ii pune mereu intr-o agitatie desarta, ii determina sa sara iute de la una la alta, cheltuind o energie care se aprinde si se stinge din propria ei putina substanta, fara a fi in stare sa se aplice cu staruinta si cu coerenta unui obiect. Unii sunt simpatici, pot chiar inspira un fel de tandra compasiune, insa, priviti fara superficialitate, oamenii acestia, in inconstienta lor, sunt daunatori celor din jur si, indeobste, tuturor. Macar pentru ca nu te poti bizui pe ei, oricate ar fagadui in usuraticele lor elanuri.

Mai exista si o alta specie de oameni superficiali, dar nu prin firea lor, ci printr-o atitudine mai mult sau mai putin deliberata. Acestia lucreaza de mantuiala (adica doar sa se mantuie de o treaba, sa ispraveasca cu ea), nu pentru ca n-ar putea si altfel, ci pentru ca nu simt indemnul interior de a lucra cum se cuvine. Le prieste lenea, chiulul si delasarea, nu-i stimuleaza nimic.

Aceasta stare de spirit, raspandindu-se, devine un flagel social si apare mai ales in oranduirile nedrepte. Rezultatul unei actiuni efectuate cu superficialitate este defectuos si deficitar. Lucrul rau facut nu corespunde standardului minimal de calitate si nu rezista probelor functionale. Fie ca produsul nu-si atinge menirea : ce trebuie sa taie nu taie, ce trebuie sa fie gustos n-are gust, ce trebuie sa creasca ramane pipernicit, ce trebuie sa mearga sta, usa nu se potriveste cu tocul, nici cheia cu broasca.

Fie ca, mai rau, chiar la o solicitare normala, se produc accidente si catastrofe : podurile se surpa, cazanele explodeaza, cladirile si avioanele se prabusesc, trenurile o iau razna si instalatiile iau foc. Acestea sunt efecte. Cauza lor este un rau social la a carui radacina se afla un rau moral. Cine lucreaza prost, indiferent de motive, se preface ca lucreaza bine. Astfel ca aceasta specie de superficialitate opereaza un transfer de la realitate la aparenta. Ceea ce este vorba mincinoasa in sfera adevarului este fapta mincinoasa in sfera actiunii. Nici o societate omeneasca nu poate rezista indefinita atunci cand se intemeiaza pe minciuna, pe dubla minciuna a vorbei si a faptei. Simulacrele nu dureaza.

Intr-adevar, intre omul care lucreaza temeinic si cel care nu face asa exista o deosebire esentiala. Cel dintai sapa brazda adanca, face lucruri trainice, slujeste unei durate. Fapta celui de-al doilea se degradeaza grabnic, se ponoseste si se destrama, cade in paragina. Prost facute, soselele se desfunda si canalele se infunda, vagoanele devin niste ruine calatoare, orasele cad prada pulberii si buruienii, statuile coclesc si se lasa intr-o rana. Si pagubiti suntem cu totii, buni si rai. Pagubiti si pe deasupra decazuti de la una dintre cele mai mari demnitati ale omului : aceea a lucrului bine facut.

Am dat exemple din sfera tehnica si materiala pentru ca sunt mai graitoare intuitiei imediate. Dar tot atata rau fac in partea spiritului cei care lucreaza dupa ureche. Asta inseamna sa-ti incropesti avutul mintii pe apucate si din auzite, din ceea ce circula, neverificat, prin aerul vremii, din locuri comune, din prejudecati neroade, din informatii la a doua mana, din cultura de almanah sau din lecturi rau mistuite. Cei carora le place sa traiasca asa au totusi cumva sentimentul unei carente fundamentale si atunci cauta o compensatie in falsa profunzime, in folosirea, fara o lunga stradanie a cugetului, a catorva vorbe care suna adanc, a catorva idei, pline de gand la origine, si apoi golite, deteriorate si tocite de folosirea lor de catre asemenea tristi veleitari.

Anunțuri

Comentarii»

No comments yet — be the first.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: