jump to navigation

Petru Cretia – Prejudecatile 9 Septembrie 2011

Posted by Innocentius in de-ale culturii.
trackback

   Ne-am obisnuit sa tot dam vina pe altii de starea in care ne gasim. Si este negresit adevarat ca forte pe care nu le mai putem controla si de a caror lucrare in istorie nu eram responsabili ne-au vatamat si ne-au alterat cat poate inca nu stim sau, oricum, nu stim inca la nivelul constiintei active a intregii natiuni. E vremea sa ne cunoastem, sa stim cu adevarat ce am fost, ce am devenit, ce sta in puterea noastra sa schimbam si ce sta in firea noastra sa ramanem mereu.

Ar trebui sa incercam sa ne privim, ca popor, cu detasare si cu seninatate si, pentru ca este nevoie, cu asprime. Sa avem curajul dreptei judecati de sine. Menirea oamenilor luminati ai acestui neam s-ar cuveni sa fie si aceasta, si o parte din energia lor ar trebui investita intr-o mai adanca intelegere a lucrurilor, in analiza critica a fiintei si a istoriei noastre nationale, si nu cheltuita in vrajbe contingente si, pana la urma, sterile. Ne place ca, impartiti in tabere incompatibile, sa dam mereu vina unii pe altii sau, cu totii la un loc, pe cei straini de noi. Suntem o singura comunitate, la al carui bine si rau contribuie, intr-o masura mai mare sau mai mica, toti cati am fost si suntem si o sa mai fim. Iar un fericit echilibru de forte nu poate fi instituit in favoarea binelui fara un adanc si cinstit examen de constiinta colectiva.

Numai ca intre noi si adevarul despre noi stau (printre alte lucruri, de cercetat la locul lor) prejudecatile. Active, tenace, atotprezente ca un rau endemic. Insumate, ne fac opaci la adevar si nedornici sa-l aflam, chiar ostili oricarui demers de revizuire.

Fireste, nu este societate umana in care sa nu opereze prejudecatile. Grava la noi este insa persistenta lor indaratnica, uneori seculara, caracterul lor preponderent si prioritar in detrimentul judecatii. Incremenirea in prejudecati. Ferocitatea impotriva celor care incearca sa le exorcizeze. Judecatile se intemeiaza pe fapte certe, pe evaluarea lor corecta si nepartinitoare, pe corelarea concluziilor intr-un ansamblu coerent. Prejudecatile, la randul lor, se hranesc si prolifereaza din informatii deficitare sau masluite, din crampeie razlete, din evaluari pripite, toate turnate in tiparele preexistente ale vointei de a crede asa si nu altfel. Adesea din simple inchipuiri. Prejudecatile sunt, in multe feluri, mai nocive decat minciunile, decat falsul pragmatic deliberat. Acela, falsificandu-l, pleaca totusi de la un adevar stiut. Prejudecatile implica asumarea neverificata a falsului ramas fara referent in lumea adevarului. Cine are prejudecati crede in ele ca in litera Evangheliei, staruie in ele cu incapatanare si se complace in ele. Ca si cand ar fi adevaruri dovedite si irecuzabile. De fapt, prejudecatile sunt doar simulacre de judecati, sunt travestirea in vesmintele adevarului a unor pasiuni preexistente oricarei elaborari conceptuale. Spaime obscure, pofte si jinduri, complexe, dusmanii irationale, aspiratii gaunoase, vanitati si orgolii, sperante desarte, frustrari si invidii, salbatice gelozii, vinovatii ascunse, toate, ca intr-un funest bal mascat, se costumeaza in adevaruri si, mult mai grav, se cred adevaruri si vorbesc limba lor. O data instalate, prejudecatile tind, profitand de un teren sau de o conjunctura prielnica, sa se inmulteasca. Si se inmultesc din ele insele, invadeaza intregul cuprins al mintii si mereu mai multe minti. Iar pe un set de prejudecati gata existent se cladesc altele si altele, tot mai aberante. Unele, cele mai pernicioase, se incing si iau foc, transformandu-se in fanatisme agresive. Nu scapa nimic de ele, de la prescriptiile de sanatate pana la rasism, trecand prin cresterea copiilor, influenta zodiilor, latura oculta a personalitatilor publice, rolul hotarator al conspiratiilor mondiale, pericolul galben, sfarsitul lumii, firea femeilor, respectiv a barbatilor, valoarea nutritiva a alimentelor si cea curativa a leacurilor, caracteristicile, mai ales negative, ale altor neamuri, Eminescu martir si luceafar, romanul verde, marile virtuti stramosesti, Superstitiile sunt si ele prejudecati si ne sporesc spaimele si precautiile legitime cu atatea altele, pur imaginare. Superstitiile, ideile, gata facute si devenite fixe, crezurile stupide si contagioase, ura cu care ne alimenteazaatatea ideologii : sisteme de minciuni asimilate ca adevaruri si devenite prejudecati. Ura dintre oameni si oameni pentru ca nu cred in aceleasi nerozii, pentru ca prefera, fie si numai din lene, sa nu gandeasca, punandu-se astfel intr-o relatie falsa cu ei insisi si cu ceilalti. False si nocive, adesea primejdioase, cum primejdios poate fi doar raul care, incuibat in noi si ratacindu-ne mintea, ne refuza adevarului.

Anunțuri

Comentarii»

No comments yet — be the first.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: