jump to navigation

Ana-Ioana Macaria 6 Septembrie 2011

Posted by Innocentius in de-ale culturii.
trackback

Mă abandonez cu voluptate îmbrăţişării Timpului.
Braţele-i calde, viguroase, fantastice
Îmi încolăcesc decadent trupul.
E o senzaţie prelungă, de otravă seducatoare;
Pleoapele încep să cadă, pielea se dilată ireversibil,
Porii se deschid să absoarbă toxina clipei ce trece.
În răstimpuri scurte muşchii se contractă spasmodic,
Smulgându-se pentru mici evadări în insule de iubire omenească.
Insinuant, braţele Timpului revin, alunecând şerpeşte.
Mă învăluie. Mă împac cu Timpul meu şi el mă iubeşte.
Nu există despărţire. Fidelitatea e veşnică, încrederea e totală.
Poţi fii fericit dacă-ţi iubeşti Timpul.

Anunțuri

Comentarii»

No comments yet — be the first.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: