jump to navigation

Cornel Marginean 18 August 2011

Posted by Innocentius in de-ale culturii.
trackback

Comentarii la postulatele şi principiile termodinamicii – I.

I. Premise pe baza cărora se comentează postulatele şi principiile termodinamicii.

a. Schimbarea poziţiei având ca rezultat o semnificaţie, ca şi legitate posibilă a structurilor moleculare, se manifestă şi la nivelul atomic. Această supoziţie duce la o abordare (presupunere) diferită, legată de natura mişcării moleculare faţă de teoria mişcării browniene a moleculelor.

Este un stup, o familie, de albine, în plină activitate un exemplu de mişcare a moleculelor? Privind din exterior, spre spaţiul în care un număr 50 000 de albine se mişcă, într-un volum de circa 0,3m x 0,4m x 0,5 m = 0,06 mc, adică un volum de circa 6 litri, nouă ni se pare că tot ce se petrece acolo are o noima doar ca şi ansamblu, la nivelul unei afirmaţii de genul ,, stupul există,, şi ca atare este posibil ca mişcarea dezordonată pe care o vedem din poziţia noastră de observator, privitor, să nu fie chiar aşa de dezordonată. În realitate nici una dintre cele 50 000 de albine nu se mişca nici măcar cu un milmetru (un pas) fără un scop bine determinat. Am privit, ca si apicultor de multe ori, şi cu răbdare, miile de albine ce nu contenesc să facă ceva, mişcându-se sau staţionând pe faguri. Înţelegând minunile pe care le fabrică albinele: mierea, polenul, propolisul dar şi viaţa lor în sine, cu nevoia perpetuării, îmi dau seama ce nivel de tehnicitate există într-un stup. Atunci unde este aceea impresie a noastră de observatori ai unor mişcări aparent dezordonate pe care o presupunem a o avea moleculele unui fluid, lichid sau gaz.
Sau să ne urcăm într-un elicopter şi să privim străzile aglomerate ale unui oraş. Vom avea aceeaşi impresie, a unei dezordini de nedescris. Dar punându-ne în locul celor de pe străzi nu vom accepta că fiecare pieton sau automobil nu are o direcţie şi un scop al mişcării sale, necunoscut de către privitorul din elicopter dar bine determinat pentru acestea.
Noi nu cunoaştem semnficaţia mişcărilor albinelor, chiar dacă le privim, şi nu cunoaştem semnificaţia mişcării pietonilor. Acest fapt ne dă impresia că se produc mişcării dezordonate şi întâmplătoare. Aceeaşi cauză a dus şi la inventarea matematică şi apoi fizică a ideei de mişcare browniană.
Statistic se poate spune că, mişcându-se, toate albinele din stup produc miere, şi este adevărat, cum se poate spune, de asemenea statistic, că moleculele, mişcându-se, produc căldură.
La nivel atomic, mişările electronilor sunt esenţiale pentru ceea ce se petrece la nivelul molecular.

b.Având în vedere dispunerea electronilor pe straturile atomului şi faptul că aceste dispuneri au fost rezultatul unor schimbări a poziţiei acestora la formarea elementelor respective, se poate spune că rezultatul acestor schimbări de poziţie este chiar ceea ce reprezintă semnificativ un element.

Ca şi primă consecinţă a ideii dispunerii electronice, mişcarea electronilor pe orbitele straturilor exterioare ale atomilor se leagă atât informaţional cât şi energetic de starea moleculelor şi de mişcările acestor molecule pe fundalul substanţelor pe care le constiue aceste sisteme de molecule şi pe care le percepem ca şi corpusculi în natură.

Relaţiile dintre poziţionările electronice determină un stoc informaţional ce impune moleculelor mişcările şi marimile acestei mişcări înţeleasă ca fiind căldura.

II. Perspectiva istorică a postulatelor şi a principiilor termodinamicii

-Alături de principiile termodinamicii sunt enunţate şi două postulate.
Deferenţa dintre postulate şi principiile care urmează din consistenţa nedemonstrabilă a acestor postulate este conturată destul de ambiguu. Aceasta pentru că sunt elemente ale principiilor care la rândul lor fac uz de ideea postulării.

-Termodinamica s-a dezvoltat istoric în epoca industrializării capitaliste
( sec. XVII-XIX) şi a fost o abordare ce se suprapunea găsirii unor soluţii tehnice pentru inventarea motoarelor termice. Inventatorii murdari de fum şi de ulei încercau în ateliere soluţii tehnice mai mult sau mai puţin ştiinţifice în timp ce savanţii şi filozofii încropeau teorii paralele încercând să înţeleagă şi să dea o formă matematică cât mai convingătoare pentru fundamentarea acestor maşini. Metodă care este valabilă şi astăzi.

– Atât postulatele, conceptele cât şi principiile termodinamicii privite acum, din punctul de vedere al acestui text, par mai mult piedici ale drumului parcurs atunci în ştiinţă, depăşite prin accept tacit şi transformate în reguli de descriere ale unor bariere restrictive şi mai puţin principii pe care să se bazeze operativ şi fenomenologic termodinamica.

III. Postulatele de echilibru ale termodinamicii:

-Postulatul 1: ,, Un sistem izolat ajunge întotdeauna, după încetarea interacţiunilor cu exteriorul în stare de echilibru termodinamic intern şi nu poate ieşi de la sine din această stare.’’

-Postulatul 2: ,, Toţi parametrii interni ai unui sistem la echilibru intern sunt funcţii de parametrii externi şi de energia sistemului.”

Postulatele 1 şi 2 ale termodinamicii sunt două afirmaţii care constată nişte limite de percepţie procesuale ce sunt astfel, printr-o concesie declarată, acceptate.

IV. Comentariu la Postulatul 1:

Întrebările referitoare la acest postulat se referă în primul rând la cum poate ieşi un sistem ajuns la echilibru intern:

– Nu poate ieşi singur din această stare dar poate ieşi cu un ajutor ?
– Ce fel de ajutor ?
– Un ajutor energetic sau un ajutor informaţional ?

Se pare că posibilitatea ca un sistem aflat în echilibru să revină într-o stare de dezechilibru constă în a-i transmite acestuia ambele cauze. O cauză care determină un nou dezechilibru energetic, fie printr-o sursă de căldură, fie printr-o lipsă de căldură alăturate dar şi informaţia necesară acestuia, fie temporală, fie spaţială.
Volantul unui ax cotit al unui motor poate fi asemănat cu un astfel de ajutor energetic dar şi noua scânteie dată următorului amestec exploziv din sistemul cilindru –piston al acestuia care este şi o informaţie temporală bine stabilită.

În natură, soarele, cu energia sa, este acel volant uriaş care face posibilă rămânerea perpetuă în dezechilibru. Însă informaţia însoţitoare este cu totul deteminantă. Care este acea informaţie, cum se produce ea? Acea informaţie constă în rotirea permanentă a pământului, este informaţia ce rezultă din mişcarea de rotaţie în jurul axei sale. Valoarea acestei informaţii este dată de existenţa unei variaţii a poziţiei Pământului.
Dacă Pământul nu s-ar roti, pe partea dinspre soare totul s-ar topi iar pe partea umbrită într-o continuă noapte totul ar fi veşnic îngheţat. Adică Pământul ar deveni un sistem aflat (ajuns) la echilibru, care nu poate ieşi din acesta.
Orice punct al globului pământesc este mai întâi încălzit (ziua) iar apoi răcit (noaptea) şi în acest fel cantităţile de căldură circulă continu între punctele sale, dându-ne nouă impresia de mişcare şi de viaţă.

Esenţial aici este faptul că schimbarea poziţiei face ca semnificaţia să ducă la permanentul dezechilibru. Acest dezechilibru este înţeles de către om ca fiind procesul energetic.

V. Comentariu la Postulatul 2:

Acest postulat exploatează poziţia nu atât a observatorului unui sistem aflat la echilibru cât a subiectivităţii preconizate sistematic pentru informaţiile descriptive ale acestuia. Prin acest postulat se anunţă de fapt cu multă vreme înainte, aplicaţia ideilor teoriei unei relativităţi, dar nu în general, ci în domeniul termodinamicii. Parametrii de stare ai unui sistem evoluează dinspre dezechilibru spre echilibru, acesta este sensul preferat în care se pot deosebi şi controla schimbări de energie sau schimbări de forme de energie.

Funcţiile care leagă parametrii interni ai echilibrului, sunt parametrii practic inexistenţi ci doar deveniţi în inexistenţa echibrului din existenţa dezechilibrului, sunt acele trasee de stări perceptibile prin măsurători inventate de om, prin care trece sistemul. Toate funcţiile acestea sunt nişte diferenţe stabilite de acea ,,diferenţă de potenţial,, care provoacă schimbul energetic în orice formă s-ar fi regăsit aceasta.

VI. Ambele postulate au câteva consecinţe ştiinţifice pentru noi, legate de abordarea cunoaşterii filozofice în momentul decretării lor, adică în secolele XVII – XIX, şi anume:
-Nu se considera valabilă o teză privitoare la determinarea internă a sistemelor termodinamice.
-Nu se considera posibilă o determinare individuală a moleculei, ca şi particulă indivizibilă a spectrului molecular.
– Nu se considera posibilă o structurare informaţioanlă a atomului bazată pe coduri construite de poziţiile electronice, aşa cum acest fapt este valabil şi acceptat pentru poziţiile elctronice de constituire a alementelor.

Anunțuri

Comentarii»

No comments yet — be the first.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: