jump to navigation

Ana-Ioana Macaria 7 August 2011

Posted by Innocentius in de-ale culturii.
trackback

confuz, străin de cele ştiute, te strecori
Travestit cu rochii albe de linişte
Sub voalurile cărora gâlgâie un hohot în surdină…
Râzi şi nici nu mai ştii că râzi.
Nici lacrimile nu ţi le recunoşti.
Dai vina pe ploaia de stele ce a izbucnit peste tine,
Pe stropii albi ai şampaniei deschise pentru tine,
Pe vârtejul caruselului ce te poartă.
Singur cu tine eşti… singur. Străin.
Ca să ai impresia că te cunoşti
Te costumezi şi te pudrezi
Şi, după o privire piezişă în oglindă,
Iar pleci la vânătoare de râsete
Dar ele nu-ţi ajung niciodată
Aşa că, în curând, fără să-ţi dai seama,
O să pleci la vânătoare de suflete.
Al meu s-a predat deja…

Anunțuri

Comentarii»

No comments yet — be the first.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: