jump to navigation

Richard Wurmbrand 28 Iulie 2011

Posted by Innocentius in de-ale culturii.
trackback

Dacă zidurile ar putea vorbi

„Tot ce veţi cere cu credinţă
prin rugăciune veţi primi”
Matei 21.22

Anchetatorul s-a arătat astăzi mai bine dispus, iar lucrul acesta putea fi constatat, cu uşurinţă, chiar de la început. Nu avea intenţia de a mă bate ci tot ce voia el era să se amuze printr-o conversaţie agreabilă.

—  Crezi că Dumnezeu 1-a creat pe om după chipul Lui? m-a întrebat el.

— Cu siguranţă, i-am răspuns eu.

—  Şi crezi că dumneata porţi chipul lui Dumnezeu?

— Bineînţeles.

Atunci el a scos din buzunar o oglindă şi, întinzându-mi-o, a zis:

— Priveşte-ţi chipul în oglinda aceasta şi vezi cât eşti de urât. Vezi, la ochi ai cearcăne negre. Nu eşti decât piele şi oase şi ai expresia rătăcită a unui om nebun. Dacă dumneata porţi chipul lui Dumnezeu, atunci Dumnezeu trebuie să fie la fel de urât. Astfel că mă întreb: de ce-L mai adori pe un asemenea Dumnezeu atât de urât?

De când mă aflam în închisoare, eu am mai avut prilejul să-mi văd chipul odată într-o oglindă şi ştiam că eram înspăimântător de urât, deşi altădată eram considerat un om plăcut şi cu o înfăţişare atrăgătoare. Mă îngrozisem să mă văd într-o asemenea stare  şi iată că sluţenia mea se transformase acum într-o chestiune teologică.

Din fericire, creştinii nu au nevoie să gândească mai dinainte ce vor răspunde. Cuvintele trebuincioase le sunt date la momentul potrivit.

— Da, zic eu, Dumnezeul meu are un chip urât ca al meu, o faţă lipsită de frumuseţe ca a mea. În ebraică, nu există cuvântul faţă; nu se poate spune decât „feţe” = panim. Cuvântul respectiv nu are formă pentru singular, iar asta are o semnificaţie aparte: nici un om nu are o singură faţă. Cineva adoptă o anumită înfăţişare când vorbeşte unui superior şi are o altă alură când se adresează unui subordonat; tot aşa expresia feţei noastre este diferită când suntem cuprinşi de o anumită bucurie de momentul când trecem printr-o durere sufletească. Şi Dumnezeu prezintă atitudini diverse: odată, Faţa Lui reflectă o seninătate deplină, exprimând liniştea unei Fiinţe care a rânduit mai dinainte toate lucrurile şi care poate
vedea, din capul locului, o ieşire corespunzătoare dintr-o situaţie confuză. El are o faţă strălucitoare,
participând la bucuria celor care se bucură, inclusive la bucuria unei fetiţe care a primit o păpuşă nouă. El adoptă şi o altă înfăţişare care exprimă o suferinţă mai profundă ca a mea, sub imaginea unei feţe mai umbrite de mâhnire, mai urâtă decât faţa mea. Or, această faţă noi am văzut-o pe Golgota. Părul capului Său era răvăşit, fruntea desfigurată din pricina rănilor sângerânde. Scuipatul batjocoritorilor şi
propriul Său sânge se amestecau pe faţa Lui, împrejurul ochilor aflându-se cearcăne negre.

 **************************************

„Cunoaşte-te pe tine însuţi”, recomanda Socrate. Dar este posibilă această cunoaştere de sine?

Când eu mă gândesc la persoana mea, indifferent ce aspect abordez, fac lucrul acesta cu ajutorul cu- vintelor. Şi limba română pare să conţină vreo 200 000 de cuvinte. Prin urmare, nu este posibil să dăm un nume celor cea 30 de miliarde de stele care se găsesc numai în galaxia noastră, nici octilioanelor de atomi care alcătuiesc trupul meu. Prin urmare, instrumentul folosit de mintea mea este unul extreme de limitat!

Care să fie acea parte a sufletului meu care reprezintă exclusiv Eul meu şi care partea ce mi-a fost transmisă de către strămoşii mei? Ce procent din fiinţa mea reprezintă influenţele telepatice care mă afectează, pornind de la rugăciunile sau de la blestemele semenilor mei?

************************************

Nu prea îmi dau seama ce se întâmplă cu mine în prezent. Microbul tuberculozei a invadat întreg corpul meu. Am ajuns să scuip sânge. în acele zone ale trupului unde am fost cel mai mult lovit, s-a instalat o tuberculoză osoasă. Am citit undeva că secreţiile microbilor de tuberculoză excită în mod deosebit glandele sexuale, ceea ce dă naştere unor imagini erotice foarte intense.

Posibil ca aceasta să se datoreze unor substanţe afrodiziace care ni se pun în mâncare! într-o celulă vecină, i s-a impus unui pastor să se culce în acelaşi pat cu o deţinută, cu singurul scop de a fi chinuiţi şi unul şi cealaltă.

Fapt este că eu nu izbutesc să mă sustrag unor fantezii erotice. Voi, tinerilor, când sunteţi ispitiţi în chipul acesta, vă puteţi găsi refugiul, de pildă în citirea unei cărţi, ascultând muzică sau ieşind la plimbare. Dar eu, stau întins pe patul meu şi-mi trec prin minte, ceasuri întregi, tot felul de scene sexuale deşănţate, dezlănţuite, la care am impresia că iau parte. Nu mă pot consacra aici altei activităţi care să-mi permită

să mă sustrag acestei torturi psihice. Şi eu am o reacţie de profund dezgust faţă de mine însumi după ce am fost unit în imaginaţie, ore în şir, cu fete şi femei care erau până de curând membre ale Bisericii pe care o păstorisem; la întoarcerea la Dumnezeu a unora dintre ele contribuisem eu însumi.

Dar şi o asemenea cruce trebuie să fie purtată. Sufletul este supus unor legi obiective, la fel cum se petrec lucrurile în lumea materială. Pentru un anumit tip de oameni, în astfel de condiţii, asemenea gânduri se semnalează în mod inevitabil. După opinia mea, apariţia gândurilor respective nu constituie o stare de vinovăţie. Ne putem strădui să procedăm cât mai bine cu putinţă, chiar atunci când imagini obscene caută să se impună minţii noastre.

Iată vă văd pe dumneavoastră, Elena, cum vă dăruiţi lui Richard Wurmbrand! Numele dumneavoastră îmi aduce aminte de multe lucruri. Frumoasa Elena a fost cauza războiului Troiei unde şi-au găsit moartea atâţia bărbaţi foarte viteji. O frumoasă Elena trebuie să constituie o mare valoare. Bine aţi venit! Pe la începutul sec. IV d.Cr., sub domnia împăratului roman Diocleţian, numeroşi creştini erau aruncaţi pradă fiarelor sălbatice. Un servitor creştin de la curtea împărătesei Elena a reuşit s-o convertească pe regină. Ea 1-a înduplecat pe fiul său, Constantin cel Mare, să acorde libertate religioasă creştinilor. Aşa a început civilizaţia noastră creştină. Iată ce a reuşit să facă o femeie cu numele Elena! înainte de căsătoria sa, viitorul ei soţ Constanţius a putut s-o viseze cu ochii deschişi. în aceste visuri, ea a putut să-i apară goală şi să i se ofere. Dar să lăsăm deoparte aspectul acesta. Eşti binevenită, Elena! Din pricina Elenei, soţia sa, numele lui Constanţius şi a lui Constantin, fiul lor, care este şi mai faimos, au intrat în istorie.

Şi ce dacă, sub influenţa unor droguri, sau poate doar datorită unei lungi abstinenţe sexuale, te văd, draga mea Elena, în nişte poze provocatoare? Oare asta diminuează cu ceva propria dumitale valoare? Ce luptă a trebuit să duc pentru a vă câştiga pentru Cristos!

Anunțuri

Comentarii»

No comments yet — be the first.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: