jump to navigation

Laura Dan 3 Iulie 2011

Posted by Innocentius in de-ale culturii.
trackback

Portret

Încordată ca un arc
atentă ca o santinelă
repetitivă ca o ploaie londoneză
zgomotoasă ca o sală care aplaudă
inutilă ca un bilet folosit
obosită ca un participant la maraton
singură ca o gară prin care nu trec trenuri
incompletă ca o tablă de şah fără piese
fără lumină ca un mort în groapă

asta am văzut în Praga, pe podul Charles
când artistul ambulant mi-a întins portretul.

Îmi vei săruta fruntea

şi buzele tale vor dărâma tăcerea
îţi voi săruta ochii
şi voi topi iarna din spatele lor
inimile noastre vor bate tare,
tot mai tare
vor face să răsune oraşul
pe această muzică,
vom putea vorbi despre noi fără anestezie

va încolţi lumina
şi vom uita cum se moare.

Anunțuri

Comentarii»

No comments yet — be the first.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: