jump to navigation

Nina Cassian – Printul Miorlau 16 Iunie 2011

Posted by Innocentius in de-ale culturii.
trackback

Într-o împaratie cam ploioasa,
traiau un împarat si-o împarateasa
ce-aveau, cum se cuvine, si un print,
singur la parinti.
Printul era de sase anisori
si miorlaia din noapte pâna-n zori.
În loc de “vreau!” spunea “miorlau!”
si tot “miorlau!” pentru “nu vreau!”

Deci, cum spuneam, cu printul miorlait
deloc nu era lesne de trait.
Când i se aduceau bomboane –
el miorlaia ca vrea baloane;
si-n loc de baloane
voia tromboane,
si-n loc de tromboane
voia bomboane,
dar niste bomboane
cu gust de baloane,
si-n care sa sufle
ca-n niste tromboane.

Astfel de dulciuri – vai! Nu se gaseau…
Si printul miorlaia: Miorlau! Miorlau!
Miorlau! – ca ploua afara;
Miorlau! – ca afara-i soare;
Miorlau! – ca-i zi de lucru;
Miorlau! – ca-i sarbatoare…
Parintii nu mai stiau ce sa-i mai faca
– numai sa taca…
Îi aduceau în fiecare zi
o mie o suta una jucarii:
caisori de lemn,
pusti de tras la semn,
gume si creioane,
rate dolofane
de celuloid,
si catei si mâte,
si papusi semete,
cu ochi ce se-nchid,
si iar se deschid…

Ah, dar printul nostru nu tacea de fel
El voia ceva stiut numai de el:
Miorlau! – de ce e luna luna?
Miorlau! – friptura nu e buna!
Miorlau! – vreau sa manânc compot!
Nu vreau compot ca nu mai pot!

…Albi si împaratul, albi si-mparateasa
De atâta miorlaiala, se-mbolnavise casa.
Canarii asurzira, cateii lesinara,
iar caii se mutara cu totu-n alta tara.
Bostanii si verzele
parasira gradinile.
Fugira gainile,
Zburara si berzele
Si se facu – pe câte stiu –
în jurul printului – pustiu.
…Doar mâtele sosira toate
cu cozile încârligate,
torcând de zor,
la printisor.
Sfârr…Sfârr…
Ce pisici!
Cu ochi mici!
Ce motani
nazdravani!
Si-ncepura sa-l atâte,
miorlaind motani si mâte:
“Miau-miorlau!
Hai cu noi!
Nu esti print
Esti pisoi –
Nu mai sta! Vino-ncoa!
De-acum, soareci vei mânca”.

Atunci printisorul, de frica
sa nu se prefaca-n pisica,
uita de miorlaitul lui, fireste,
si prinse sa vorbeasca omeneste
Pisicile-au plecat tiptil, tiptil:
“Acesta nu-i pisoi, ci e copil!”
Si foarte bosumflate fura ele
ca au putut astfel sa se însele…

Dragi copii, povestea-i gata,
Sa va duceti imediat
si la mama, si la tata,
sa le spuneti raspicat:
“Iubitii mei parinti, nu vreau
sa fiu si eu un print Miorlau!”

Anunțuri

Comentarii»

No comments yet — be the first.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: