jump to navigation

Rodica Ojog Brasoveanu 6 Iunie 2011

Posted by Innocentius in de-ale culturii.
trackback

„Trebuia să ştii de mult un lucru: lupta se dă azi la nivelul inteligenţelor. Nu pumni! Materie cenuşie!

Există şi gladiatori din ăia, de care-mi pomeneai. Reprezintă însă un procent minim care apare în arenă doar într-un moment determinat al unei operaţii determinate.

Spionul periculos, spionul ideal este cârtiţa vârâtă într-un post umil, pe lângă care treci în fiecare dimineaţă, dându-i indiferent bineţe.

Nu seamănă cu nici un actor de film, n-are nimic extraordinar în ţinută, nu e nici blond, nici brunet, nici înalt, nici scund, n-are mutra nici aşa, nici pe dincolo. Expune obrazul cel mai inofensiv cu putinţă, manierele cele mai cuceritoare, o bunăvoinţă angelică. Se strânge amabil ca să-ţi facă loc în tren, îţi oferă un pachet de ţigări străine „procurat de un cumnat care lucrează în port”, râde măgulitor la bancurile tale răsuflate, iar tu, gâdilat, îi povesteşti unde lucrezi, care-s problemele de producţie sau ce-l preocupă pe inginerul şef… A doua zi, pe stradă, nu-l mai recunoşti. Are obrazul despre care eşti absolut incapabil să oferi vreun amănunt. Asta-i formula ideală, Dobrescule…”(Rodica Ojog Brasoveanu, „Spionaj la Manastire”)

Anunțuri

Comentarii»

No comments yet — be the first.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: