jump to navigation

Friedrich Nietzsche 6 Iunie 2011

Posted by Innocentius in de-ale culturii.
trackback

„… Pentru a pune in lumina si fata ascunsa si nociva a unor astfel de religii evidentiind totodata pericolul extraordinar pe care il poarta in ele – e scump si teribil pretul care se plateste, ori de cate ori religiile nu sunt mijloace de selectie si educatie in mainile filosofilor, ci actioneaza de la sine si suveran ori de cate ori vor sa fie ele insele rosturi ultime iar nu mijloace printre altele.

Exista si la om, ca si la orice alta specie animala, un prisos de ratati, de bolnavi, de insi care degenereaza, de fragili, de indivizi necesarmente suferinzi; şi printre oameni reuşitele constituie întotdeauna excepţia, şi chiar o excepţie rară, dacă avem în vedere faptul că omul „animalul al carui caracter inca nu s-a fixat”.

Dar ce este inca si mai grav: cu cat este mai rafinat tipul uman pe care-l reprezinta un individ, cu atat „sansele de reusita” sunt mai mici : accidentalul, legea aberatiei in economia generala a omenirii se arata in modul cel mai inspaimantator in efectul sau distructiv asupra oamenilor alesi, ale caror conditii de viata sunt delicate, complexe si greu de determinat.

Iar acum sa vedem cum se comporta cele doua religii dominante fata de acest exces de cazuri ratate….

Ele incearca sa pastreze, sa mentina in viata tot ceea ce poate fi mentinut, ele se situeaza chiar principial de partea lor, ca religii „pentru cei ce sufera”, ele le dau dreptate tuturor acelora care sufera de viata ca de o boala, si vor sa faca astfel incat orice alta perceptie a vietii sa fie considerata ca eronata si sa fie facuta imposibila.

Oricat de inalta ar fi aprecierea ce am vrea sa o dam acestei griji de a proteja si de a conserva, in masura in care ea a avut in vedere, pe langa toate celelalte, si tipul uman supem care, pana acum, a fost aproape mereu si cel ce a suferit cel mai intens; In bilantul general, religiile de pana acum, anume cele „suverane”, se numara printre cazurile principale care au mentinut tipul „om” pe o treapta inferioara – ele au conservat prea mult din ceea ce ar fi trebuit sa piara.

Le datoram lucruri inestimabile si cine este destul de bogat in recunostinta, incat sa nu se simta dintr-o data sarac in fata a ceea ce au facut de pilda „fetele bisericesti” ale crestinismului pentru Europa.

Si chiar daca le-au adus celor suferinzi consolarea, celor asupriti si dispretuiti curajul, celor slabi un baston si un sprijin, atragandu-i din societate in manastiri si in inchisori ale sufletului pe cei distrusi pe dinauntru si salbaticiti : ce altceva ar mai fi trebuit sa faca pentru a lucra, cu contiinta impacata, atat de temeinic la pastrarea a tot ce inseamna boala si suferinta, de fapt, cu adevarat, la deteriorarea rasei europene???

Sa intoarca cu susul in jos toate valorile – asta ar fi trebuit sa faca!
Si sa-i ingenuncheze pe cei tari, sa contamineze marile sperante, sa suspecteze fericirea frumusetii, sa perverteasca tot ce este orgolios, viril, cuceritor, dominator,transformand toate instinctele proprii tipului celui mai elevat si mai implinit de om, in nesiguranta, criza de contiinta, autodistrugere, ba sa preschimbe toata dragostea de cele pamantesti si de dominatie asupra pamantului in ura impotriva pamantului si a celor pamantesti – iata sarcina pe care si-a propus-o si pe care a trebuit sa si-o propuna biserica, pana cand, in sfarsit, in aprecierea ei, „renuntarea la lume”, „mortificarea simturilor” si „omul superior” se contopeau intr-un singur sentiment.

Presupunand ca cineva ar izbuti sa priveasca comedia ciudat de dureroasa si, pe cat de grosolana, pe atat de subtila. a crestinismului european, cu ochiul ironic si indiferent al unei zeitati epicureice, eu cred ca acela nu s-ar mai opri din uimire si din ras : nu pare oare ca, timp de optsprezece secole, asupra Europei a dominat o singura vointa de a face din om un sublim avorton ???

Acela care s-ar apropia insa cu exigente opuse, nu epicureice, ci tinand in mana un fel de ciocan divin, de omul samavolnic denaturat si atrofiat, asa cum este crestinul european, oare nu ar trebui el sa exclame plin de furie, mila si ororare : ” O imbecililor, imbecili aroganti si compatimitori, ce-ati facut aici?! Era asta o munca pentru mainile voastre?! Cum mi-ati mai ciobit si batjocorit cea mai frumoasa piatra a mea !!! Ce-ati scos voi din ea ?!!”

Ce am vrut sa spun : crestinismul a fost forma cea mai nefasta de prezumtiozitate de pana acum.

Oameni insuficient de mari si de aspri pentru a avea voie sa lucreze ca artisti la modelarea omului; oameni insuficient de puternici si de lucizi pentru ea, dand dovada de o aleasa stapanire de sine, sa lase sa actioneze legea primordiala a inmiitei rataciri si distrugeri; oameni insuficient de nobili pentru a percepe diferenta abisala de rang, prapastia dintre om si om –  astfel de oameni au domnit pana acum, cu devizia lor ” egali in fata lui DUmnezeu”, peste destinul Europei, pana ce, in sfarsit, iata ca au izbutit sa obtina o specie minora, aproape ridicola, un animal gregar, ceva bland, bolnavicios si caraghios, europeanul de azi… „

Anunțuri

Comentarii»

No comments yet — be the first.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: