jump to navigation

Nina Cassian 21 Aprilie 2011

Posted by Innocentius in de-ale culturii.
trackback

Strigătul

Cu o mînă de apă
te-am atins.
Cu o gură de apă
te-am strigat.
Înecată eram în iubire
ca într-un înec adevărat.

Tu mergeai pe mal,
drept şi viu şi surd,
asurzit de vîntul de sud
şi de strigătul meu inegal.

Cu-o uşoară nelinişte,
cu nelinişte doar,
te-ntorceai mai departe,
ciudat surîzînd.

Silabele mele erau
molecule de apă
care stînca s-o năruie ştiu…
Tu mergeai pe mal,
drept şi surd şi viu.

******************

Chiar de voi fi îngropată
într-o străină ţărână,
tot învia-voi odată
în limba română.

********************

Dialogul vântului cu marea

-Sunt călătorul ciudat,
fără chip, pe câmpiile zării.
În părul meu, păsări solemne se zbat.
Sunt marele duşman al nemişcării.

-Vântule, nu vreau răscoală. Nu încă.
Mă sperie acestă voce: tu.
Nu-mi zdrobi trupul tânăr de stâncă.
Vântule, nu. Încă nu.

-În somnuri, în sare, ai timp să te-ntorci,
în culcuş de nisipuri inerte.
Ci eu vreau să sun cu o mie de orgi,
frumoaso, triumful tău verde!

-Mă tulbur…Muşchi de apa-ncordez.
De dragoste, cânt!
Fluidă, înaltă, din albie ies
Să fiu vânt, sa fiu vânt!

Anunțuri

Comentarii»

No comments yet — be the first.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: