jump to navigation

Liviu Ornea 16 Aprilie 2011

Posted by Innocentius in de-ale culturii.
trackback

Ernst Jünger despre prietenul său, filozoful Carl Schmitt (în Grădini şi drumuri. Însemnări caucaziene, Polirom, 2002): „Atrăgător la C.S. e că, deşi trecut de cincizeci de ani, se mai poate mira. Majoritatea oamenilor înregistrează în viaţă, foarte de timpuriu, un fapt nou doar în măsura în care acesta se află în relaţie cu sistemul sau chiar cu interesele lor. Le lipseşte plăcerea în faţa fenomenului în sine şi a diversităţii lui – erosul prin care spiritul primeşte impresia nouă asemenea unui bob de sămînţă“.

Nu e evident că ceea ce Jünger vede drept defect e, întotdeauna, aşa ceva. Nu ştiu mulţi oameni deplin realizaţi în domeniul lor, cu înfăptuiri care vor rămîne, şi care să fie, într-adevăr, şi oameni de reală cultură, cu deschidere amplă. Pentru că aşa îmi imaginez „mirarea“ despre care vorbeşte Jünger, ca pe una fertilă, care nu se opreşte la constatarea faptului uimitor, ci cheamă aprofundarea, studiul, cunoaşterea cît mai adîncă a obiectului mirării. Or, un anume tip de specializare îngustă mi se pare de neevitat de-acum – cred că la fel era şi în 1939, cînd făcea Jünger însemnarea aceasta. Un coleg de facultate mi-a mărturisit, încă de cînd era prin anul al treilea, că a renunţat aproape complet să mai citească literatură, pentru că vrea să se concentreze pe matematică. Ceea ce a şi făcut cu rară perseverenţă şi cu succes dovedit în timp, e unul dintre cei foarte buni acum. A făcut, perfect conştient, o alegere – grea, bănuiesc. Nu s-a mai lăsat „mirat“ decît de ce avea un raport sensibil cu domeniul lui major de interes, matematica. A sărăcit ca om? Poate. Dar va lăsa ceva după el. E puţin? Ar fi ajuns în acelaşi punct dacă nu şi-ar fi restrîns atît de drastic interesele? Greu de crezut. Merită sacrificiul? Nu ştiu, dar înclin să cred că da. Poate că o asemenea alegere radicală n.u e neapărat necesară – totul depinde, evident, şi de capacitatea intelectuală a fiecăruia. Dar că măreşte şansele de succes e neîndoielnic. Cu siguranţă, sînt mai plăcuţi oamenii care pot glosa nonşalant şi chiar aplicat despre literatură, muzică, arte, filozofie, istorie – nu doar despre domeniul lor de activitate. Sînt, da, „atrăgători“. S-ar putea însă ca ceilalţi, specialiştii neatrăgători, cei cu mintea veşnic ocupată de o problemă, prea obosiţi ca să mai pună mîna, seara, şi pe o carte de literatură, cei care mai ajung la teatru doar întîmplător, cînd trage cineva de ei, aceia să binemerite mai mult de la societate. N-ar trebui să-i dispreţuim. Un matematician englez, de la Oxford, foarte bun geometru, îmi povestea odată că ascultă audio-book-uri în maşină. Snob, m-am îngrozit şi am lăsat să-mi scape ceva. Omul mi-a explicat simplu că lucrează enorm şi nu are timp să citească, deşi şi-ar dori; dar, în maşină, poate profita de timpul mort. Am tăcut ruşinat. Şi, de multe ori, oamenii aceştia, pe care noi îi credem uscaţi, sînt capabili, atunci cînd, mai rar, se lasă „miraţi“, de observaţii mult mai pătrunzătoare decît cei a căror mirare e cotidiană.

Anunțuri

Comentarii»

No comments yet — be the first.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: