jump to navigation

Giovanni Papini 13 Aprilie 2011

Posted by Innocentius in de-ale culturii.
trackback

Ah, dacă ar izbucni în mine dintr-odată, ca o vână multă vreme reţinută și închisă cu forţa, maiestuosul și adâncul torent al inspiraţiei, dacă ideile ar sălta cu ţâșnituri fantastice până la cer, iar imaginile, sentimentele, scumpele cuvinte hotărâtoare ar cădea ca o ploaie răcorindu-mi inima: mângâind, trezind, înduioșând inimile tuturor oamenilor!
Ah, dacă sufletul meu s-ar aprinde dintr-odată, ca un câmp de paie și de mărăcini, ca o pădure uscată și deasă; dacă gândurile ar ilumina cerul ca niște focuri de artificii, desfășurate, și cuvintele ar arde ca un foc adevărat, iar ideile ar sări din fuga penei mele ca scânteile dintr-un butuc aprins pe care-l lovești, ca să poată în sfârșit lumina și încălzi toate sufletele oamenilor! De ce să-mi fie refuzată mie, tocmai mie care o doresc cu o nemărginită dorinţă, această bucurie, această fericire, această graţie? Ah, dacă în aceste zile, după atâţia ani de așteptare nerăbdătoare și de invocaţii nebunești, m-aș simţi năpădit de o undă neașteptată de har supranatural, inimaginabil; dacă – în loc să scriu aceleași povești, să înșir vorbele obișnuite, să mă târâi cu greutate pe urmele unor gânduri obosite și cârpite – mi-ar ieși din gură adevăruri uimitoare, imagini miraculoase, armonii și pasiuni pe care niciun om nu le-a descoperit, găsit și simţit niciodată! De atâtea ori, seara, la lumina vie și tremurătoare a unei lumânări, sau la aceea calmă și albă a unei lămpi ascunse, am așteptat sosirea orei divine, așa cum îndrăgostiţii mereu amăgiţi așteaptă la miezul nopţii pe frumoasa care li s-a făgăduit. Și treptat, treptat, rupeam foile încă nu întru totul acoperite de mari litere negre și grăbite, îmi frecam ochii cu mâinile și fixam în mod prostesc cine știe ce lucru prostesc, schiţam, ca în vis, profiluri de monștri și de bătrâni bărboși, și rupeam alte foi și mă blestemam pe mine însumi, până ce mă ridicam dintr-odată și, azvârlind la o parte scaunul și peniţa, mă prăbușeam pe pat, fără a putea să dorm, fără a putea să visez, fără a putea să uit.
Tot așa de o sută și de o mie de ori: spiritul rămânea mereu închis și îndărătnic, sufletul mereu rece și mort, hârtia mereu albă, gloria mereu îndepărtată. Geniul nu era nicăieri, ecoul nu răspundea, inspiraţia nu se trezea: întuneric, tăcere, tortură.
Ce n-aș fi făcut și ce n-aș face ca să fiu zguduit și trezit o clipă, ca să primesc dintr-odată misterioasa dictare a unei revelaţii! Să mă inspire Dumnezeu sau Diavolul, puţin îmi pasă: atâta doar ca cineva mai mare ca mine, mai sănătos ca mine, mai pătrunzător ca mine, mai nebun ca mine să vorbească prin gura mea, să scrie cu mâna mea, să gândească cu gândirea mea!

„În mintea oamenilor simpli apare ideea fixă că un om mare trebuie să rămînă mare tot timpul şi peste tot, etern victorios; să fie premiantul clasei şi al cursei.
Nici măcar biografiile precise şi complete, care dezvăluie inevitabilele mizerii, nu reuşesc să schimbe această prejudecată plutarhică şi romantică. Adevărul e cu totul diferit: fiecare om îşi plăteşte măreţia prin multe micimi, victoria prin multe înfrîngeri, bogăţia prin nenumărate eşecuri. Orice mare geniu este,
cel puţin într-o privinţă, un ratat. Şi dacă nu-şi manifestă nicicum ratarea, anevoie l-am putea considera geniu.”

„Eu nu sînt un om în adevăratul înţeles al cuvîntului. Nu sînt un om ca toţi ceilalţi, un om în carne şi oase, un bărbat născut din femeie. Nu am venit pe lume precum semenii mei. Nimeni nu mi-a vegheat leaganul, nici primii ani de viaţă. Nu am cunoscut nerăbdarea adolescenţei sau siguranţa legăturilor de familie. Eu – şi voi spune asta în auzul întregii lumi, fie că mă credeţi sau nu – sînt doar o figură născută dintr-un vis… Exist numai pentru că cineva mă visează, cineva care, dormind, mă vede mişcîndu-mă, acţionînd şi trăind – sau, chiar acum, rostind aceste cuvinte.”

„Pentru tanarul de 20 de ani orice om in varsta e un inamic, orice idee e suspecta. Lumea ni se pare rau intocmita. Avem chef de munca. Cu manecile suflecate, cu parul in vant, cu tarnacopul in mana, cu carabina in banduliera, constructori si soldati totodata. Sunt cantece de razboi si imnuri revolutionare. Razboiul e oxigenul nostru, fiecare asediu e o sarbatoare, fiecare cuvant o impuscatura mortala, fiecare idee un srapnel care nu da gres. Armata regulata ne repugna. Suntem pentru voluntari, pentru luptatorii liberi din piete care rastoarna regii de pe tron. Totul sau nimic. Sa-l dam jos pe Dumnezeu din norii cerurilor si pe regi de pe tronurile pamantesti. Vrem sa ne eliberam de toti si de toate. Vrem sa aruncam de pe noi pelerinele religiei, jiletcile filosofiei, camasa prejudecatilor, cravatele inodate ale idealurilor, ghetele logicei si izmenele moralei. Sa ne curatim sufletul, sa ne dezinfectam creierul, sa redevenim copii, inocenti si naturali. Nu mai vrem sa fim incatusati si inghesuiti cu autoritate in bancile scolilor, incremeniti si cu gura cascata, pentru a primi bucatura cu bucatura, painea mestecata de alte guri. Ratiunea trebuie sa fie ratiunea noastra, iar istoria trebuie sa inceapa astazi. Sa dispretuiesti oamenii si chiar sa-i urasti si sa-i omori. Dar in fond sa-i iubesti. Noi ne batem pentru a-i face mai buni, urlam pentru ca ei sa tina minte, ii speriem ca sa se gandeasca la situatia lor. Eu nu sunt facut pentru bucurie, nu trebuie sa caut placerea. Nu trebuie sa am abandonez si sa ma dedulcesc la posirca laptoasa a indestularii comune. In timp ce oamenii n-au unde sa-si odihneasca oasele, eu am o casa cu 5 camere, intr-un vechi palat; inauntru sunt paturi bune pentru dormit, fotolii largi ca sa te asezi, farfurii danci din care sa mananci. Dar nu pentru asta am venit pe lume, nu pentru asta am acceptat sa traiesc. Am acceptat viata pentru ca viata e mai dureroasa ca moartea. Si numai in durere apare adevarul. Nu vreau sa fiu multumit, nici linistit, nici fericit, nici bogat.”

„O jumatate de portret: Eu n-am fost niciodata copil. N-am avut copilarie. Copilaria inseamna iubire, bucurie, zburdalnacie, iar eu ma vad in trecut, intotdeauna singuratic, ganditor. O suta de carti: M-a salvat din aceasta singuratate fara lumina, setea de a sti. Pentru mine realitatea nu era aceea de la scoala, de acasa, ci mai curand aceea din carti, unde simteam ca traiesc cu mai multa placere.Un milion de carti: Dupa cativa ani de lecturi indarjite si dezordonate mi-am dat seama ca putinele carti care se gaseau in casa si alte cateva pe care le puteam avea recurgand la modestele biblioteci ale rudelor si cunoscutilor, sau cumparand cate una uzata cu bani economisiti din gustarea de dimineata sau cu cei furati de la mama, nu-mi erau de ajuns. De la tot la nimic: Ce vroiam sa invat? Ce vroiam sa fac? Nu stiam. Nici program, nici calauza, nici o idee precisa. De ici, de colo, din dreapta si din stanga, in sus si in jos, numai sa stiu tot.Mizerie: Pe vremea aceea eram sarac, decent, dar cumplit de sarac. Intotdeauna am urat si urasc si azi pe cei care s-au nascut in puf, pe cei ce si-au putut cumpara tot ce-au dorit. Dintr-o copilarie salbatica, dintr-o singuratate umila impusa de timiditate, de o fire aparte si de mizerie, din repetatele esecuri, din nelamuritele nazuinte spre o viata eroica, demna, repede nimicite de catre o blestemata mediocritate a unei vieti inguste si injositoare, a aparut un pesimism disperat si inchis in sine. Viata imi promitea putin si nu-mi dadea nimic. Dar viata, pentru a fi suportabila trebuie traita din plin.Nu mai eram singur. Aveam o inima si un eu. Simteam ca am ceva de spus si voiam sa vorbesc. Imi trebuiau inimi iubitoare si mai ales creiere active si libere, oameni ca si mine.”

Anunțuri

Comentarii»

No comments yet — be the first.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: