jump to navigation

Cezar Avramescu 18 Martie 2011

Posted by Innocentius in de-ale culturii.
trackback

Infra-ultra-micro-autobiografie

M-am nascut inutil intr-o anumita zi a unei luni din anul respectiv, intr-un cartier periferic al Galatiului de altadata. Despre farmecul acestor cartiere, despre cât de albastra era Dunarea acelor vremi il puteti intreba pe vecinul Panait Istrati.

Apoi am inceput acea cursa contracronometru in care, daca ajungi la capat, inseamna ca ai pierdut.

Mi-am petrecut copilaria la tara, intr-un sat adevarat, intr-o Românie adevarata; am mai apucat o felie de viata adevarata, demna, normala.

Am mai avut norocul sa urmez un liceu adevarat; in care mai ramasesera câtiva profesori autentici.

Primavara vietii am petrecut-o in Iasiul universitar, unde am avut profesori care erau in egala masura profesionisti si oameni de cultura, formati in buna parte in marile Universitati ale apusului; ceea ce am invatat de la ei nu se poate uita niciodata. Am avut apoi, la terminarea facultatii, onoarea de a le deveni coleg. Onoare pe care apoi am tradat-o venind la Craiova. M-am straduit sa devin oltean in timp ce oltenii se straduiau sa devina universitari. Nici eu, nici ceilalti n-am reusit.

Am irosit zilele unei jumatati de secol prin ungherele amfiteatrelor. Am intentionat sa arat studentilor ca matematica este frumoasa, fiind in fond un simplu exercitiu de logica si imaginatie, un joc captivant, accesibil oricarei inteligente normale. Am incercat sa nu fac din matematica un instrument de tortura; de aceea am predat-o cu zâmbetul pe buze, cu o gluma agatata in coltul unei teoreme. Studentii m-au iubit si la rândul meu am iubit studentele.

Am avut idei si am scris multe lucrari de matematica; sunt singurul de aici care are o teorema care ii poarta numele. Am comis multe articole, eseuri, poezii, cautând astfel sa-mi motivez partial si nesemnificativ existenta mea terestra efemera.

Mi-ai placut lumina, inaltul cerului, zborul pasarilor, murmurul frunzelor alintate de adiere. Am iubit frumosul in formele lui primare; tandretea culorilor, armonia sunetelor, vraja slovelor mestesugit inlantuite; vinul ales, femeile frumoase. Dar dintre toate femeile pe care le-am intâlnit numai una singura a meritat sa fie iubita; este aceea de lânga mine, care m-a suportat o viata si care ma va intovarasi si dincolo.

Am vrut sa fac multe, dar am reusit putine; numai prostii am facut o gramada. Dar nu regret decât prostiile pe care nu le-am facut.

Am strâns, din putinele calatorii, comori de frumusete pe care le tin ferecate in suflet ca pe o nepretuita comoara, frânturi din misteriosul Mexic, din neasemuita Florenta, din languroasa Venetie, din insorita Sicilie si din multe alte parti. Am furat din muzeele lumii surâsul etern al madonelor rafaeliene, zbuciumul formelor sculpturilor lui Michelangelo. Iar din salile de concert si de pe discuri am patruns durerea muzicii beethoveniene, framântarile sufletului lui Brahms, bucuria vietii lui Mozart, seninatatea si echilibrul cosmic ale muzicii lui Bach.

Am fost totdeauna nemultumit de mine; iar acum când sunt pregatit pentru calatoria spre marea liniste, pot spune ca am avut dreptate sa fiu asa. Am urât prostia, dar mi-am dat seama din propria experienta ca daca ti-i data nu poti scapa usor de ea. Dar numai prostia blânda e suportabila. Cea agresiva, mai ales daca este intovarasita si de lipsa simtului umorului, este total insuportabila.

Am trait sub trei orânduiri; de fiecare data am sperat ca aceea care vine va fi mai buna; am ramas doar cu speranta.

Mi-a trebuit mai mult de jumatate de veac ca sa-mi dau seama ca lucrurile cu adevarat esentiale in viata sunt lucrurile cele mai simple cu putinta; si care sunt chiar lânga tine, pe când tu le cauti in alta parte. Si am devenit suficient de inteligent ca sa-mi dau seama de mediocritatea mea.

Am fost un om obisnuit, cu o viata obisnuita. Pe care incerc uneori s-o rememorez. Dar rareori reusesc. E ca si când m-as plimba printr-un cimitir in care timpul, vânturile si ploile au sters inscriptiile de pe cruci. Arareori mai recunosc ceva sau pe cineva.

N-am nici un motiv sa fiu nemultumit. Dumnezeu mi-a dat de toate; daca mi-ar mai fi dat inca ceva n-as fi refuzat. Dar, in mod sigur, atât am meritat.

 

Acad. Solomon Marcus :„Cu reminiscenţe din Eminescu, Ion Barbu, Lucian Blaga, Al. Philippide şi Ion Pillat, marcat de formaţia sa matematică, unde descoperă o sursă de metafore, matematicianul profesor universitar Cezar Avramescu are nevoie organică de expresie poetică şi găseşte, în această privinţă, un drum propriu. Poet al amintirii, aşteptării şi nedumeririi, fascinat de întrebările eterne ale existenţei, Cezar Avramescu este un om de cultură la care ironia, fiorul liric şi rigoarea matematică se articulează într-o singură personalitate“.

Marin Sorescu :”„Deschis mai multor orizonturi, Cezar Avramescu se simte şi în poezie la el acasă. Temperamental, el se află la antipolul acelui soi de intelectuali aşa-zis specialişti care ştiu tot mai mult despre tot mai puţine lucruri. Năzuinţa tipului de intelectuali pe care-l reprezintă Cezar Avramescu este de a şti cât mai mult despre cât mai multe lucruri.”


Anunțuri

Comentarii»

1. Lety - 19 Martie 2011

…emotionant subiect…felicitari, tie si…mentorului tau!!! Se spune ca fiii isi depasesc adesea parintii si elevii – profesorii….sper sa se adevereasca (daca nu s-a adeverit deja) si pentru tine, zicala asta, in toate ‘domeniile’ in care activezi! o seara frumoasa!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: